Surprize Românești 1


George Arion ( născut la 5 aprilie 1946 ) este autor de romane Mystery&Thriller, poet, prozator, eseist, libretist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România. Președinte al Fundației  “Premiile Flacara”, președinte al Romanian Crime Writers Club. [sursă Wikipedia]

Menționez câteva din romanele sale, precum Atac în bibliotecă – 1983, fiind tradusă în 2011 în limba engleză, și publicată în Londra de „Profusion Crime”, Cameleonul  – 2001, Fortăreaţa nebunilor -2011, ultima apariție a sa fiind thrillerul „Sufocare”, lansat la Bookfest 2012.

Cartea se bazează pe acțiunile protagonistului, Ned Harris, unicul copil al unei familii înstărite care hotărăște totul pentru el. Se simte literalmente sufocat de dragostea excesivă din partea familiei și de casa impunătoare în care trăiește.

La scurt timp după ce bunicii lui sfârșesc într-un accident de mașină, are loc o altă tragedie, iar părinții lui sunt victimele unui incediu în propria casă.

Moartea părinților lui îi dau o vagă senzație de ușurare. “Isi dorea libertatea, doar că nu cu un asemenea preț.”

Renunță la toate planurile pe care părinții lui le-au pregătit pentru el. Refuză să merga la universitate, este în permanență preocupat de citit și călătorește prin Europa după bunul plac.

Deși se bucură mereu de viață, Ned are o problemă de care nu poate scăpa definitiv. “Ce spui? Ce spui? Ce spui tu acolo?” sunt niște voci pe care protagonistul le aude în repetate ocazii. Mai rău este, că atunci când aude acele glasuri îl apucă și puternice dureri de cap, de care încearcă să scape fumând opiu  și cu ajutorul pastilelor, după, simțind nevoia să iasă din casă, de cele mai multe ori, la întoarcere, nefiind în stare să-și amintească pe  unde a umblat.

Explicația lui, pentru vocile care îl înebunesc, se leagă de o  amintire din copilărie, când asistă la o scenă ciudată în care trei copii ucid niște cocoși prin strangulare cu un cablu electric. Aceea a fost ziua în care a auzit pentru prima dată acele vorbe.

Se gândește să consulte un specialist, dar se teme că în urma stabilirii unui diagnostic ar ajunge la balamuc. În urma citirii unor cărți, se convinge că astfel de persoane devin violente, fiind capabile de crimă. Dar el nu este o primejdie pentru ceilalți. Se consideră un tip inofensiv. Tot ce își dorea el, este să ajungă un faimos scriitor de piese polițiste.

La un moment dat, în orașul în care trăiește, apare un asasin ce își strangulează victimele cu un cablu electric.  Șeful secției de Omucideri, îl suspectează pe Ned dar nu deține suficiente probe împotriva lui.

Între timp, carieră lui Ned ajunge pe culmile gloriei, cunoscând succesul pe care și-l dorea. Dar nu se poate bucura prea mult de el, deoarece în scurt timp ajunge din nou, captiv în ghearele unei atmosfere sufocante ce îl seacă de puteri.

Părerile pe care mi le-am făcut legate de acțiunea cărții, au variat continu pe parcursul lecturii, la final fiind complet schimbate față de început.

În urma unor articole informative și interviuri care l-au introdus pe George Arion în categoria scriitorilor de romane polițiste, fără a mă informă îndeajuns, și eu l-am categorizat la fel.

Confuzia mea a fost create de articole sau titluri de genul:

„Cu George Arion începem să avem și noi un roman polițist autohton.” – Ov. S. Crohmălniceanu, România Literară, 1984

„Romanele polițiste ale lui Arion se remarcă prin scriitura alertă, prin umor și prin limbajul pitoresc al personajelor.” – Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, „Dicționarul Scriitorilor Români”, 1995

„George Arion este un virtuoz al epicului de sursă polițistă.” – Dumitru Micu, „Istoria literaturii române de la creația populară la post-modernism”, 2000

„Scrieti romane politiste. De ce tocmai romane politiste?” – Intrebare adresata autorului, intr-un interviu, publicat pe blogul melidoniumm.

După ce am afirmat și eu, că dumnealui ar fi un autor de romane polițiste, domnul George Arion mi-a răspuns: „N-am scris nicio carte polițistă. Polițiștii au un rol secundar în cărțile mele”

Eu nu am citit niciodată thrillere și nici cărți polițiste, am citit doar cărți din categorii precum dramă, romance sau ficțiune și poate de aceea, fără să analizez cu grijă cartea, am făcut marea greșeala de a spune că „Sufocare” este o carte polițistă. Aceasta este un thriller. Ea nu pune accentul pe criminalul care apare în oraș, pe crimele lui și pe descoperierea lui ci pune accentul pe protagonist, pe dezvoltarea lui în societate, pe problemele lui și pe mediul opresiv de care se simte sufocat.

Alte întrebări adresate domnului George Arion:

Alexandra:   Ned Harris este un scriitor în căutarea succesului.

Curiozitatea mea mă îndeamnă să vă întreb, dacă ați împrumutat protagonistului, un pic din caracterul dumneavostră.

George Arion: Nu, Ned Harris nu-mi seamănă deloc. Singurul erou al cărților mele care îmi seamănă întrucâtva este jurnalistul Andrei Mladin din Atac în bibliotecă, Profesionistul, Pe ce picior dansați?, Trucaj, Fortăreața nebunilor.

Alexandra: Ați plasat acțiunea cărții într-un oraș străin. De ce nu ați ales un oraș din România?

George Arion: Am plasat acțiunea într-un oraș străin, pe care l-am descris și în Crimele

din Barintown și în Crime sofisticate, pentru a-mi lăsa imaginația cât mai liberă.

Alexandra: Aveți deja un număr mare de cărți publicate. Unde găsiți inspitatie pentru a scrie și mai multe?

George Arion: În 30 de ani am publicat doar vreo zece romane mystery&thriller.

Extraordinar de puțin.

Subiecte se găsesc cu duiumul. Este destul să te uiți cu atenție în jur.

Cartea o veți putea comanda curând de la editura Tritonic, dar până atunci puteți caștiga exemplarul pe care eu l-am primit de la domnul George Arion. Tot e trebuie să faceți, pentru a intra în extragerea la sorț, este să îmi spuneți ce parere aveți despre această carte și să distribuiți pe facebook, să arătăm că ne pasă de literatura romană. În data de 14.08 voi face extragerea și voi oferi cartea unuia dintre voi.

Anunțuri

12 răspunsuri la „Surprize Românești 1

  1. Pingback: Oracolul din Stambul « In jurul Kadiei·

  2. subiectul cartii este interesant. Recunosc ca atunci cand cumpar carti ma uit dupa autori straini. Proiectul inceput este foarte important pentru ca ar fi timpul ca scriitorii romani sa fie cunoscuti , promovati, sa stim ca avem si noi talente adevarate cu care ne mandrim.

  3. Link :http://www.facebook.com/galavan.alyna/posts/254998921284280
    Cred ca , aceasta carte este deosebita , si , trebuie sa fiu sincera ca pana acum , nu prea m-am dat in vant dupa literatura romaneasca , ceea ce este mare pacat !
    Recenzia a fost pe masura asteptarilor , deoarece citind prima data titlul cartii m-a facut curioasa . Cred ca imi va placea daca voi avea ocazia sa o citesc , si , voi incerca sa dau mai multa atentie si literaturii noastre !

  4. Link share pe FB:https://www.facebook.com/adinamirabela.gavriloi/posts/437566259600044
    Imi place aceasta idee a ta si aceasta rubrica noua.Despre carte nu pot spune decat ca imi doresc sa o citesc in urma a ceea ce am vazut aici.Mi se pare ok si interesanta.Am simtit libertatea personajului in momentul in care ramane de capul lui,dar acele voci isi fac simtita prezenta si il controleaza.Abia astept finalul,pentru a vedea de ce s-au schimbat parerile tale!

  5. Recenzia ta mi-a trezit interesul pentru carte. Pare a fi genul de roman pe care nu il mai poti lasa din momentul in care l-ai inceput. Partea cu vocile pare a fi foarte interesanta. Marturisesc ca am incercat sa nu citesc recenzia pana la capat, ca sa nu aflu prea multe… dar… deja cand faci legatura dintre amintirea din copilarie cu cablul si criminalul care stranguleaza folosind un cablu… spoiler much? 🙂
    Am distribuit pe FB: http://www.facebook.com/oana.ilasi.9/posts/374388585964709
    Mult succes in continuare cu aceasta rubrica!

    • Nu e „spoiler much”.. Crede-ma.
      Dupa cum am spus mai jos de recenzie, de povestirea cartii. Nu se pune accentul pe criminalul ce apare in oras. Este o chestie mica, care are o anumita influenta asupra protagonistului. Cartea desi e mica, ascunde mai multe secrete despre autor, pe care nu le-am impartasit.
      Sincer va recomand cartea. E foarte buna.

  6. imi place foarte mult proiectul tau de a promova scriitorii romani. Chiar daca nu citeam asa multi inainte de a pleca din tara, imi lipseste disponibilitatea de a-i cumpara sau citi oricand dau peste o carte interesanta. Imi place descrierea ta, ce nu-mi place este dorinta de a da nume straine personajelor si locurilor din carte. Dar este o tentinta generalizata, se pare ca numele romanesti nu sunt suficient de … cool 😀

  7. Ma bucur foarte mult ca ai avut aceasta idee cu literatura romana.
    Am distribuit pe facebook,link-ul e acesta: http://www.facebook.com/?sk=welcome#!/azucena.jimenez.3950/posts/511465728870579

    Cat despre carte mi se pare foarte interesanta,cred ca nu poti sa te plictisesti niciodata la o astfel de carte.Cred ca in aceasta carte se accentueaza si faptul ca trebuie sa existe un echilibru,a fi controlat de parinti e o povara,iar pentru libertate a trebuit sa plateasca un astfel de pret.Ma bucur ca e un thriller ,asta inseamna ca e o carte complexa.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s