Surprize Românești 2


Oliviu Crâznic (n. 1 noiembrie 1978, Lupeni, jud. Hunedoara). Consilier juridic (membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România) şi scriitor de literatură fantastică şi ştiinţifico-fantastică, a scris în 2010 primul său roman, cu titlul ”…Și la sfârșit a mai rămas coșmarul”, apreciat foarte bine de cititorii din România.

Această carte, este o poveste plină de suspans, bazată pe cronici medievale, un roman gothic/ dark fantasy , înglobând între ale sale file elemente precum, dragostea, moartea, intriga, misterul și creaturile mitice.
Așadar în ”lucrarea de față se dorește o întoarcere la origini, la vremurile când poveștile de groază ne îngrozeau și nu ne făceau să râdem, la vremurile când faptele reale nu erau private cu prea multă ușurință.”
Pe scurt, totul începe când, protagonistul cărții, Arthur de Seranges, acceptă invitația la nunta marchizei Josephine de Lauras, un personaj bogat și manipulant.
Odată ajuns la castelul marchizei, acesta cade într-o capcană în care, invitații, sunt doar nume pe o lista a morții.
O atmosferă de groază, teamă și panică în care toți sunt suspecți.
Arthur se vede nevoit să se alieze cu cei mai puternici invitați, potriviți nu doar pentru a-l ajuta să supraviețuiască, dar și pentru a putea proteja, singura persoană de care îi păsă cu adevărat, pura și inocenta Adrianna.
”€œRadacinile și formele răului, atât ale celui interior naturii umane, cât și ale celui apărut dintr-o forță” supranaturală sunt de neimaginat.
Lupta cu răul devine atât de grea, iar realitatea atât de înspăimântătoare, încât ajungi să crezi că este mai bine să mori decât să trăiești cu adevărul din spatele misterului.

Am citit această carte în doar două zile, și asta pentru că am fost ocupată și cu altceva. E greu să o lași din mână, odată ce începi să o citești. Mi-a plăcut mult stilulul ei, modul în care personajele, ne sunt prezentate unul câte unul. Ți se face cunoscută istoria din spatele lor, dar îți faci și o idee despre rolul lor în carte.
La început, mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu personajele, fiind multe, și toate atât de diferite, atât ca ocupație cât și ca personalitate și character, dar am ajuns în punctul în care încep să aibă legătură unule cu altule și atunci interesul față de carte s-a intensificat.
Mi-au plăcut enorm de mult descrierile, foarte detaliate și pline de viață. Am simțit că am trăit această poveste, nu că am citit-o.
Nu am decât cuvinte de laudă, față de romanul lui Oliviu Crâznic . Îl recomand tuturor  deoarece chiar merită citit.

Interviu cu Oliviu Crâznic

Alexandra: De unde fascinaţia ta faţă de gothic, faţă de Evul Mediu şi faţă de cronicile medievale?

Oliviu CrâznicAm crescut într-un oraş transilvănean de munte numit Lupeni, numele meu de familie – Crâznic – înseamnă, printre altele, şi zburător sau incubus, m-am născut de Ziua Morţilor, am origini germane… Aş putea spune că e soarta (zâmbet). Fascinaţia, începută prin lecturarea lui Lovecraft şi Poe, ori a celebrelor Directorium Inquisitorium şi Formicarius, continuată de seriale ca Umbrele întunericului şi Subspecii şi împlinită prin muzica celor de la Lake Of Tears sau My Dying Bride, se trage, cred, de la interesul pentru valorile medievale – în acele vremuri întunecate, noţiuni precum prietenia, dragostea, loialitatea, onoarea, curajul, eroismul, datoria, sacrificul etc. chiar aveau substanţă, chiar contau. Oamenii înţelegeau că aceste concepte ne definesc, practic, umanitatea, ne desprind de regnul animal care e condus strict de instinct, de dorinţe şi de Prezent, în opoziţie cu omul care este (sau ar trebui să fie) condus de raţiune, spiritualitate, de Trecut ca şi de Viitor. Prezentul este “cel mai temporar” dintre Timpuri – să ne dedicăm lui înseamnă să pierdem din start orice şansă de a avea un rost pe lume. Şi ceea ce avem de pierdut este chiar substanţa noastră – umanitatea.

Alexandra: Dacă ar fi să alegi între Drept şi Literatură, care te-ar caracteriza mai mult? Ai renunţa la una dintre aceste două laturi ale tale?

Oliviu Crâznic: Nu mă caracterizează Dreptul. Am intrat în domeniu în căutarea noţiunii de Dreptate, dar mi-am dat seama repede că nu poate fi găsită aici (poate în alte timpuri ori în alte ţări putea fi găsită, dar în România Dreptul seamănă prea mult cu celelate domenii – şi-a pierdut substanţa în favoarea formei). Cât timp trăim într-o ţară în care poţi ucide un om într-un accident de maşină şi apoi poţi pleca acasă, când ştii că acea persoană nu se va mai întoarce niciodată la casa ei, Dreptul e drept doar cu numele. Şi e doar unul dintre multele şi tristele exemple care se pot da – sunt unele mult mai urâte.

Deci, da, aş renunţa fără şovăire la Drept, în ziua în care se va putea trăi din Literatură. Nu fără regrete însă – a fost un domeniu în care am crezut cândva.

Alexandra: Mi-ai menţionat că romanul va fi publicat şi în străinătate. Crezi că va fi mai apreciat acolo decât în România?

Oliviu Crâznic: Sper că va fi publicat în străinătate – am un contract semnat cu o agenţie literară italiană de prestigiu, care a fost încântată de cartea mea (traducătorul lor a parcurs-o) şi care are, printre autorii reprezentanţi, inclusiv un nominalizat la Premiul Nobel. Dar nu există o garanţie privind publicarea, trebuie să vedem în ce măsură traducerea italiană va stârni interesul editurilor de acolo. Mai devreme sau mai târziu însă, cartea va fi, cred, tradusă într-o ţară sau alta – desigur că eu sper că mai curând.

Cât despre apreciere, nu mă pot plânge, a fost apreciată şi aici, a câştigat trei premii naţionale şi am fost susţinut de către reprezentanţii României la Eurocon 2012, astfel încât mi-a fost acordat şi un Premiu al Societăţii Europene de Science Fiction şi Fantasy. Însă, într-adevăr, cititorii din ţară se tem să încerce autori români – au dreptate într-o oarecare măsură, datorită imaginii create de manualele şcolare dar şi de o parte a criticii, care promovează cărţi cu subiecte banale, gen scene din viaţa rurală sau problemele unui cuplu ajuns la senectute. Cu puţin noroc însă şi cu sprijiniul celor cărora le-a plăcut cartea mea, sper să îi conving pe cititori că putem şi noi, românii, să scriem romane pline de acţiune, suspans, mister, pasiuni, întorsături de situaţii, imaginaţie. Fiindcă putem, oricât ar deranja asta anumite ierarhii prestabilite în literatura română.

În orice caz, afară “interesul” ar trebui să fie mult mai mare – în ţările occidentale, oricine ştie cine sunt Lovecraft, LeFanu sau Christopher Lee şi Peter Cushing, or, la noi, lumea cunoaşte domeniul mult mai puţin.

Alexandra: Este destul de greu să conturezi un personaj sau două într-o carte, dar romanul tău are un număr mai mare de personaje, şi toate unice şi foarte bine caracterizate. De unde inspiraţie pentru toate?

Oliviu Crâznic: Mulţumesc pentru aprecieri. Eu prefer cărţile cu mai multe personaje, pentru ca cititorul să îşi poată alege pe cineva cât mai apropiat, mai degrabă decât cărţile care “îţi bagă pe gât” un personaj principal pe care trebuie să îl placi, indiferent cât de mult sau de puţin corespunde modelelor tale.

Inspiraţia este de dublă factură: dorind să fac personajele cât mai credibile, am ales ca sursă de inspiraţie realitatea istorică, pe de o parte (am construit personajele preluând trăsături de la Lucrezia Borgia, Poppaea, marchiza de Brinvilliers, Catherine de Medicis, Diane de Monsoreau, Mary Shelley, Gilles de Rais, Jack Spintecătorul, Doc Holliday, Dr Joseph Bell, ducele de Guise, Aleister Crowley etc.), pe de altă parte, am apelat la propriile gânduri, idei, sentimente, caracteristici, ori la cele ale cunoscuţilor mei. Singura excepţie este Adrianna de Valois, care este în întregime (moral şi fizic) zugrăvită după modelul unei prietene care a fost drăguţă şi mi-a permis să „îi scriu un rol” pentru roman. Imaginaţia a avut un rol hotărâtor pe planul acţiunii şi pe cel al poveştii – dar realitatea a predominat pe tărâmul personajelor, unde ficţiunea s-a limitat la a imagina reacţiile personajelor „reale” în anumite împrejurări create de mine.

Alexandra: De unde a pornit povestea şi cum a evoluat ea? Te-ai gândit prima dată la desfăşurarea acţiunii şi apoi la personaje sau invers?

Oliviu Crâznic: Povestea a pornit de la un raport al armatei austriece intitulat Visum Et Repertum – militarii erau solicitaţi de către localnicii speriaţi să intervină pentru a opri atacurile vampirilor din satul în cauză. Ce au găsit la faţa locului soldaţii şi oamenii de ştiinţă trimişi să investigheze a fost foarte interesant (găsiţi detalii în Postfaţa romanului), aşa că am dorit să fie această întâmplare reală centrul acţiunii. De aici, am dezvoltat povestea în funcţie de personaje – am vrut să aleg personaje interesante, la care cititorul să ţină, şi am căutat să creez întâmplări care să le scoată caracterul în evidenţă. Cel mai bine îţi relevi adevărata natură când eşti surprins – aşa că am decis să le rezerv personajelor (şi cititorilor) cât mai multe întorsături neaşteptate ale acţiunii. De asemenea, oamenii reacţionează cel mai intens când este în pericol cineva drag – de obicei, mai intens decât atunci când sunt ei înşişi în pericol, de aceea am folosit vechiul procedeu cinematografic al “love interest”-ului. De altfel, întreaga acţiunea am dorit-o cinematografică, şi se pare că am reuşit.

Alexandra: Te-ai temut că cititorii vor avea reţineri faţă de carte, dat fiind genul abordat?

Oliviu Crâznic: Nu m-am temut, dar totuşi m-am lovit de problemă. Eticheta “horror” sperie, pentru că mulţi o asociază cu violenţa gratuită şi excesivă. Real în unele cazuri, nu în toate. De altfel, romanul meu este un roman gothic (care îmbină elemente de teroare, mister şi romance, prin definiţie), nu un roman horror – doar cinci dintre cele aproape şaizeci de capitole conţin scene dure, şi acestea sunt perfect justificate în contextul acţiunii. Cum însă genul gothic e prea puţin cunoscut la noi, pe copertă apare horror ca fiind un gen foarte apropiat (în fapt, horrorul este o specie literară care s-a desprins din gothic).

Alexandra: Acum că ştii părerea cititorilor, şi probabil şi a unor critici literari, e ceva ce ai vrea să schimbi la carte?

Oliviu Crâznic: Nici o virguliţă (zâmbet). Dar aş vrea să mai scriu una la fel de bună, ceea ce va fi destul de greu. Am pus în acest roman tot ce am strâns deosebit în treizeci de ani de viaţă – nu ştiu cum voi reuşi să repet experienţa.

Alexandra: Lucrezi la vreo carte în prezent? Dacă da, ne poţi spune câte ceva despre ea?

Oliviu Crâznic: Am mai multe proiecte în lucru, le voi releva pe cele strict personale. Sper în curând să public Călătorie în umbră, un dark fantasy despre un armator de nave care îşi pierde averea, iubita şi cel mai bun prieten, şi care începe o călătorie disperată pentru recuperarea lor. Pe traseu, oamenii rămaşi loiali încep să îi moară, iar el începe să se întrebe dacă este cazul să meargă până la capăt sau nu. Următorul proiect include o culegere de povestiri numită Pentru voi, din întuneric, care să conţină toată proza scurtă pe care am scris-o. Următoarele romane preconizate (şi începute) sunt Cărarea neagră (o continuare la …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul), Ermengaarde Saga (un military space opera/planetary romance despre o prinţesă superbă care îşi foloseşte farmecele şi inteligenţa pentru a scăpa din cele mai periculoase situaţii) şi Nouă ani şi dup-aceea (un dark SF despre un intermediar obscur care, prins într-un complot planetar, se vede nevoit să solicite ajutorul celei mai bune prietene, o jurnalistă – pe care el o iubeşte, de fapt, încă din copilărie – atunci când toată lumea se întoarce împotriva lui, nefiind deloc sigur că ea va fi dispusă să îşi rişte familia şi cariera pentru cineva din trecut care nici nu a fost pentru ea altceva decât un prieten oarecare). Mai am şi alte proiecte în lucru, dar cam astea ar fi cele mai dragi mie în momentul de faţă.

Dacă doriți să comandați cartea, o puteți gasi la LibrisEditura Vremea.

După cum știți, la Surprize Românești, puteți caștiga exemplarul cărții recenzate. Tot ce trebuie să faceți, pentru a intra în extragerea la sorț, este să îmi spuneți ce parere aveți despre această carte și să distribuiți pe facebook, să arătăm că ne pasă de literatura romană. În data de 29.08 voi face extragerea și voi oferi cartea unuia dintre voi.

Anunțuri

50 de răspunsuri la „Surprize Românești 2

  1. Cartea mi se pare foarte interesanta.daca as castiga -o as avea sansa sa citesc ceva complet diferit de ce am pana acum in biblioteca.
    ma bucur ca scriitorii romani incep sa consolideze literatura contemporana si ca sunt bine primiti in strainatate.

  2. Este una din cartile pe care abia astept sa imi pun gherutele, in primul rand pentru ca imi place foarte mult tema si descriereaa cartii, si in al doilea rand pentru ca a atras atentia cititorilor. Oricine isi da seama ca scriitorii romani nu sunt foarte apreciati si chiar cred ca acest scriitor are potential. Cine stie- poate cartile lui se vor traduce candva in toata lumea.
    Share: http://www.facebook.com/botezatu.paula.1/posts/395663577165610

  3. Uff, de cand imi doresc cartea asta. M-a captivat titlul si coperta. Si nu in ultimul rand…de mult timp nu am mai citit ceva scris de un autor roman.

  4. Cartea mi se pare foarte interesanta. Din pacate nu am reusit sa o cumpar inca, dar ma tenteaza foarte mult pentru ca dupa felul in care ai descris-o pare o carte exact pe gustul meu. Felicitari pentru acest articol si pentru interviu. Mi-a facut placere sa il citesc in intregime. Sper ca oamenii vor incepe sa ii aprecieze din nou pe scriitorii nostri si mai sper si ca Oliviu Crâznic va ocupa locul superior pe care il merita in literatura romana contemporana.

    Share am facut la: http://www.facebook.com/loredanadancau

  5. Am citit si eu cartea si cred c-a fost prima de genul acesta *fantasy cu tente horrror*, dar mi-a placut si as zice ca merita citita.

  6. Am citit si eu cartea si mi-a placut foarte mult. Ce-i drept, Oliviu Craznic este un scriitor extrem de talentat care stie ce vrea sa le transmita cititorilor sai.

  7. Uff, de cand am pus ochii pe cartea aceasta :)) Am auzit numai de bine de ea, chiar sunt foarte curioasa sa o citesc si eu odata! Mai demult am avut cateva esecuri cu literatura romana contemporana si in ultimii ani am cam evitat-o. Dar prea e cartea asta pe buzele tuturor ca sa nu ma intrige. Sper sa imi schimbe si parerea despre cum scriu romanii si sa imi demonstreze ca am catalogat eu prea repede si prea gresit literatura noastra din ziua de azi 😀
    Am share-uit: http://www.facebook.com/#!/roxtao/posts/149143678557785

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s