Magazinul de sinucideri – Jean Teule (Valluntar II)


magazinul

„Magazinul de sinucideri” este un titlu pe care nu îl întâlneşti prea des, dar atunci când o faci, mai ales în cazul meu, trebuie să vezi despre ce este vorba.

Mi-a trezit imediata dorinţă de a afla informaţii despre ea şi deși am citit înainte mai multe recenzii la această carte, ceva în sufletul meu nu ma lasat să cred că o carte, cu un astfel de titlu ar putea fi amuzantă. Pur şi simplu nu îmi inspira deloc acest lucru, aşa că m-am hotărât să o cumpăr pentru a vedea cu ochii mei despre ce este  vorba.

Poate că din cauză că am citit cartea cu o parere ușor preconcepută despre ceea ce credeam că voi găsi în ea, nu am reușit să o apreciez la adevărata ei valoare. E posibil ca si lecturarea unor cărții mai horror sau mai dark, cum vreți voi să le spuneți, nu mă fi ajutat prea mult în această privință.

Povestea îl are în prin plan pe tânărul Alan, un copil dulce, foarte optimist, dar  care s-ar părea s-a născut în familia ”nepotrivită”, sau mai bine spus potrivită, cum vom observa pe parcurs. El a fost diferit încă de la naștere, acest lucru neîncântându-i pe părinți.

Alan nu a fost o pacoste cum am putea crede, ci un copil normal așa ca din zilele noastre, zâmbitor, binevoitor, drăguț. Totul e însă pe dos, familia lui are un Magazin de Sinucideri, unde au spre vânzare cele necesare pentru o sinucidere cât mai inventivă, au otrăvuri de diferite tipuri, poțiuni, frânghi, săruturi care să te ucidă, bomboane cu cianură,  și tot ce v-ați mai putea imagina.

Nu ar trebui să ne gândim la etică acum, pentru că acțiunea se petrece în viitor, în Cartierul Religiilor Uitate, unde totul este diferit, speranța aproape a dispărut, iar totul zace într-o descompunere amânată.

Sincer am fost uimită de multitudinea de moduri în care te-ai putea sinucide. Ce mi-a plăcut(e ciudat că folosesc un astfel de  cuvânt în acest context…), a fost modul în care au fost alese numele copiilor familiei Tuvache, care sunt a unor persoane celebre care s-au sinucis.

Ce m-a amuzat la carte (contrar idelor de la care am pornit atunci când am început să citesc cartea), au fost replicile care mai de care mai ciudate, năzbâtile lui Alan și felul în care sabota munca părințiilor lui, precum și de modul în care familia reacționa la complimentele pe care el le adresa.

Scopul lui Alan în aceasta poveste și familie este shimbarea, el vrea să schimbe modul trist, lipsit de sens, sadic, care duce la involuție, în care lumea este educată și vrea să facă acest lucru pornind de la familie. Pentru că dacă dorești să faci o schimbare trebuie să pornești de la cei apropiați.

Finalul a fost unul neaşteptat, surprinzător şi departe de intuiţiile mele.

Deşi cartea este foarte interesantă şi prezintă modul unic lui Jean Teule de a privi lucrurile, am fost un pic dezamăgită, deoarece mă aşteptam  să fie puțin mai dură, mai întunecată. Din nou revin la imaginea pe care mi-am creat-o datorită titlului.

Se pare că această carte are și o ecranizare, în varianta animată, aşa că pentru doritori vă prezint și trailerul, care surprinde foarte frumos ideile importante din carte.

Recenzia este scrisă în cadrul campaniei vALLuntar 2; campania este inițiată de către Grupul Editorial All, cu sprijinul ROMSILVA. Dacă recenzia va strânge un minim de 15 comentarii, noi vom primi un copăcel pentru a-l planta. În continuare la fiecare 20 de comentarii primite o echipă de voluntari ai editurii All va planta câte un copac. Vă invităm să ne spuneţi părerile voastre. :D.

Cartea o puteți comanda de aici.

Anunțuri

62 de răspunsuri la „Magazinul de sinucideri – Jean Teule (Valluntar II)

  1. Asta a fost unul dintre romanele care au concurat pentru campania asta. Ramasesem cu vreo 4-5 titluri si nu reuseam de nici o culoare sa ma hotarasc pt care sa optez :)) Iar dupa recenzia ta, e mai clar ca pana acum ca trebuie sa o citesc! 😀 Ah, si sa vad si filmul, habar nu aveam ca s-a facut, e prima oara cand aflu informatia aceasta.

    • Cartea nu am primit-o pentru campanie, o aveam eu în bibliotecă de anul trecut, și nu am apucat să o citesc, și acum fiind și campania am zis că e perfect să o citesc. Eu am dat din întâmplare peste film :D.

  2. In conceptia mea, cartea asta asa ca un intreg reprezinta chinuitoarele cadouri mici puse intr-o cutie mica, apoi intr-una ceva mai mare, apoi intr-una si mai mare, apoi intr-una si mai mare decat precedenta, etc.
    Titlul este unul foarte sugestiv si are un impact puternic asupra privitorului care casca ochiul in librarie dar din cate inteleg continutul este bucatica de tort.
    Plus ca au stricat coperta cu maiestria unui copil de 4 ani.

    Daca o sa o citesc sau nu…eh, cine stie, poate o sa ma plictisesc intr-o zi si nu o sa am altceva de citit.

    P.S. I can see that you are hungy, my dear ;))

    • Coperta nu e una foarte reușită, dar din câte am văzut eu, nici cele din alte țări nu par mai răsărită. În ceea ce privește povestea ai dreptate, povestea e cam scurtă… iar titlul e unul foarte complex.

    • Da… cartea e mai ciudată, și e posibil ca nu oricine să o agreeze, dar daca îți plac cărțiile care debordează de umor negru, merită să o încerci, mai ales ca e scurtă și se citește foarte repede.

  3. Intrigant titlul, si extrem de interesanta pare cartea. Chiar imi doresc sa o citesc, acum, dupa ce am citit recenzia ta! Mie nu imi plac cartile ft dark, deci mie cred ca imi va placea mai mult. Ai spus ca actiunea se petrece in viitor. Sa inteleg ca e un fel de roman distopic?

    • Este un fel roman distopic, nu am găsit pe net informații clare cum ca ar face parte din romanele distopice, însă acțiunea se petrece într-un viitor în care totul e distrus, aerul e toxic, ploaia este din acid, iar oamenii nu mai speră la ninic bun, iar dacă și-au ratat viața trec cu plăcere pragul Magazinului de sinucideri.

  4. Nu cred ca as fi cumparat cartea inainte de recenzia ta, dar m-ai facut curioasa.
    E prima recenzie (si am citit cateva) care ma face sa regret ca nu am ales beletristica.

    • Trebuie să îmi fac și eu timp să urmăresc filmul, personajele din trailer au fost foarte frumos desenate, aproape cum mi le închipuiam și eu.

  5. Am citit cartea şi mi-a plăcut umorul cu care autorul prezită o lume în care sinuciderea era inclusă într-o rutină cotidiană. La prima vedere pare o carte uşurică, însă finalul neaşteptat îţi dă de gândit.

  6. Am mai auzit de aceasta carte insa niciodata nu am apucat sa ii citesc descrierea. Mi-a placut recenzia ta si m-a facut oarecum curioasa despre acest volum. Sunt sigura ca sunt multe moduri in care cineva se poate sinucide.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s