Surprize Româneşti (5): Țara de sub fluturi – Dragoș Voicu


Tara-de-sub-fluturi-Dragos-VoicuNăscut în București, Dragoș Voicu, este absolvent al Academiei Tehnice Militare București și al  masteratului Managementului proiectelor, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. În 2008 a obținut locul I la Concursul de povești cu tema „De ce iubim Bucureștiul?”. Primul său roman, „Coada”, publicat în 2009, a fost distins cu Premiul pentru Proză la Concursul de debut al Editurii Cartea Românească. Cartea a obținut locul I și la secțiunea Debut, în topul organizat de AgențiadeCarte.ro, în 2010.

Țara de sub fluturi” este o imagine crudă transpusă în cuvinte, a realității pe care o țară oarecare o trăiește, o imagine dusă la extrem, care te înfioară și te face să te gândești, că  o umbră a acestei realități metamorfozate ne va atinge și pe noi.

Sunt născut slugă. Din părinți slugi, într-o țară slugă.
  La marginea lumii, la marginea unei bătăi de inimă.
  Stropii calzi ai urinei stăpânilor mei sunt roua dimineții mele.
  Stropii calzi ai urinei stăpânilor mei sunt bruma serilor mele.”

O lume în care cei aleși sug toată viața din oamenii de rând, se hrănesc cu sefletele lor, le iau totul, și atunci când nu mai au nimic, le impozitează aerul.

Protagonistul carții, un personaj fară nume, se mută cu soția lui, însărcinată fiind, într-un cort militar în parcul Central după ce aceștia au fost evacuați, ca urmare a neputinței lor de a-și mai plati ratele la bancă.

Parcurile sunt pline de astfel de locuințe improvizate, o măsură luată de Stat pentru a combate criza. Oamenii stau contra cost pe zona care acum nu mai este verde, ci plină de rahat și gunoi.

Nașterea copilului, pentru protagonistul nostru, vine însoțită de grija șpăgilor pe care trebuie sa le dea doctorilor, un lucru trist, dar pe care îl întâlnim și noi  la ficare colț al țării în care trăim. Pentru acești bani, el este dispus să se înjosească, și o și face, deoarece nu există alte soluții.

O țara care se răstoarnă cu totul într-o gaură  fară fund. O societate captivă în infern, unde cei aleși nu îți respectă nici dreptul de a trăi. Aceștia taxează tot ce există, și când nu mai au ce taxa, vând pământul pe care te-ai născut pe nimic, țara ajungând ghena de gunoi a Europei.

Carte este scrisă ca un manifest, hiperbolizând mizeria, nenorocirea care s-a abătut asupra oamenilor simpli, care au fost suprimați de conducători și bănci, care au simțit cel mai crunt criza economică, pe când cei de la putere s-au îmbogățit pe minciunile pe care le-au repetat fără scrupule de mult prea multe ori. Ea surprinde foarte realist viața  oamenilor de rând, care se agață de fiecare iluzie creată de cei însetați de bani, care nu văd decât scopul lor mizer, călcând chiar și pe cadavre.

„Țara de sub fluturi” este o carte care nu te lasă indiferent. Te face să întorci capul la lucruri pe care încerci să le ignori și să meditezi asupra lor.

Vă pun și vouă întrebarea pe care mi-am pus-o și mie…Seamănă țara fictivă descrisă de Dragoș Voicu cu cea în care trăim noi?
Pe mine m-a șocat, cât de mult am asemănat imaginile din carte cu cele care mă înconjoară.

Interviu cu Dragoș Voicu:

Alexandra: În primul rând, dorim să vă cunoaștem mai bine. Ce puteți să le spuneți cititorilor despre dumneavoastră, pe lângă ce știm din biografie?
Dragoș Voicu: Aaaa…., va rog, nu stiviti corola de minuni a lumii! As risipi magia cartii in cateva secunde daca as raspunde la aceasta intrebare. Credeti ca cititorii vor sa stie ca in spatele unei carti bune (multumesc!) se afla un om normal, un functionar care pleaca devreme la serviciu si se intoarce tarziu, care are un copil de crescut si o nevasta de iubit, care nu se da cu placa, nu face bungee jumping, nu este nici hipster nici metrosexual, dar face cate o cruce in fiecare noapte inainte de culcare? Ar fi dezamagitor!

Alexandra: Cum a început pasiunea pentru literatură și cum ați ajuns să scrieți ?
Dragoș Voicu: Cred ca m-am nascut cu o anumita pricepere la cuvintele scrise. Imi aduc aminte ca in clasele primare faceam niste compuneri nemaipomenite. Si imi placea sa muncesc la ele ore, era ca un fel de drog al copilariei. Aveam si satisfactii: plangeau profesoarele in timp ce le citeam, de sarea camasa de pe ele. A mai contribuit si pasiunea asta a cititului. Sigurul lucru pe care l-as face in timpul liber ar fi sa citesc si sa mananc mere. Sau invers. As citi pana mi-ar crapa ochii. Din pacate, acum asta reprezinta pentru mine un lux (cititul). Mi-am cam vandut sufletul serviciului si rarele momente cand am timp de citit (proza) sunt o adevarat binecuvantare.
Am ajuns sa scriu dupa o introspectie pe care am avut-o acum cativa ani. Devotat ca de obicei muncii pentru „asigurarea traiului zilnic”, am simtit la un moment dat ca trebuie sa am si alt rost pe pamant. M-am gandit ca ar trebui sa avem fiecare cate un mic dar ascuns, pe care trebuie, cumva, sa il descoperim. Atunci mi-am amintit ca ma pricepeam sa asez cu grija cuvintele pe hartie si asa mi-a venit ideea de a incerca sa scriu o carte. Idea cartii s-a nascut aproape instantaneu si asa a aparut „Coada”, prima mea carte, care a si avut un apreciabil succes (premiul pentru debut acordat de editura Cartea Romaneasca in 2009) mai ales pentru faptul ca intram in lumea literara dintr-o alta lume, total diferita.

Alexandra: Aveți autori care v-au inspirat?
Dragoș Voicu: Probabil ca m-au inspirat autorii pe care i-am citit, nu imi dau seama exact de mecansimul „inspirational”, dar cred ca esti inspirat cumva de informatia asimilata. Stiu sigur ca Dan Lungu m-a uimit, in sens pozitiv, cu simplitatea frazei utilizate in „Sunt o baba comunista” si am adoptat aceeasi structura a frazei si la „Coada”. A, da, la „Tara de sub fluturi” cred ca Saramago m-a influentat putin, cu „Eseu despre orbire”.

Alexandra: Ce părere aveți despre Literatura noastră contemporană? Preferati autorii români sau cei străini?
Dragoș Voicu: Citesc din cand in cand literatura romana contemporana, nu cat mi-as dori. Imi plac Dan Lungu, Radu Aldulescu, Serban Tomsa, Ovidiu Nimigean. Sunt multi pe care nu i-am citit si asta este de neiertat, mai ales pentru ca sunt nume mari in literatura romaneasca contemporana.
Sincer, prefer autorii straini. Nu pentru ca ai nostri ar fi mai prejos, ci pentru simplul fapt ca sunt abordate in cartile lor si alte lumi, alte mirosuri, alte culori, vezi locuri unde nu o sa ajungi niciodata sau unde simti ca ai fost candva.

Alexandra: Ați abordat un stil care pleacă de la părțile negative ale societății în care trăim. De ce? Considerați că lumea ar trebui să deschidă ochii mai mult la ceea ce se întâmplă în jur?
Dragoș Voicu: Pai, nu stiu, pur si simplu asta a fost ideea care mi-a venit. E mai greu sa pleci de la partile pozitive. Partile pozitive sunt mici insule la care se ajunge greu.
Da, cred ca trebuie sa deschidem mai mult ochii. Cu cat ii deschizi mai mult, cu atat mai multa lumina primesti.

Alexandra: V-ați temut de modul în care cititorii vor percepe cartea, având în vedere tema pe care ați conturat-o?
Dragoș Voicu: Nu. Mi-a fost teama de carte. Mi-e teama de cartile care odata scrise incep sa miste, sa prinda viata. Cand am inceput sa scriu cartea eram sub influenta unui interviu acordat de Antonio Lobos Antunes in Romania la lansarea cartii „Cuvant catre crocodili”. Spunea el: „Dupa ce am terminat cartea, a inceput sa-mi fie frica de ea, pentru ca ceea ce era povestit incepea sa se intample. De exemplu, este in roman un barbat care are un accident vascular cerebral si care moare; catva timp mai tarziu, cel mai bun prieten al meu a avut un accident cerebral, apoi a murit, exact ca in roman. De asemenea, exista aici o femeie bolnava de cancer; mama fiilor mei a avut aceeasi evolutie ca si personajul din carte, a facut si ea cancer. Doi-trei ani dupa terminarea romanului, multe lucruri care se petrec aici si pe care am crezut ca le-am inventat – bineinteles ca nu inventam nimic, imaginatia e modul de a lucra cu memoria, asta-i tot – s-au petrecut cu adevarat, unul dupa altul. Astfel, pentru mine, romanul a fost o experienta foarte stranie.”
Pe masura ce inaintam cu scrisul incepuse si mie sa mi se faca frica. Sper ca totul sa ramana acolo, intre coperte si in mintea cititorilor. Imi doresc aceasta carte, linistita, poate chiar moarta.

Alexandra: Am citit câte ceva și despre prima carte pe care ați publicat-o, și anume „Coada”. Vreau să vă întreb, care perioadă o considerați mai dificilă, cea spre care vizibil ne îndreptăm sau cea a comunismului?
Dragoș Voicu: Iata un subiect pentru o teza de doctorat. Cred ca problema trebuie abordat de la caz la caz. In comunism unii au fost fericiti pentru ca statul le-a dat casa, butelie, loc de munca pentru ei si pentru copii. Nu aveau nevoie de libertatea cuvantului, nu simteau lipsa unor carti, era spritz, prietenii se intalneau des, nu exista grija zilei de maine. Altora li s-au confiscat averi, li s-au confiscat vieti, au fost bagati in puscarie pentru convingeri ideologice diferite, li s-a confiscat viata. Are vreun rost sa enumar ce se intampla si in capitalism? Personal il prefer, totusi, pe ultimul. Cred ca ambele perioade sunt la fel de dificile.

Alexandra: Credeți că România va suferi schimbări pozitive sau va ajunge, după cum ați menționat la un moment dat în carte, „Veceul Europei”?
Dragoș Voicu: Credeti ca vorbesc despre Romania in cartea mea? Interesant!
Probabil ca am fost influentat de mediul inconjurator si am preluat anumite elemente, dar cred ca distopia mea se aplica oricarei tari smulse dintr-un sistem si aruncata intr-altul, intr-o tranzitie nesfarsita. Eu am dus totul la extrem, am invaluit personajele si o tara ipotetica intr-o apocalipsa.
Incepe deja sa semene cu realitatea? Asta nu e bine!
Paradoxal este faptul ca eu sunt o persoana optimista. Cred ca dupa acest purgatoriu care parca nu se mai sfarseste, Romania se va indrepta spre bine. Cartea mea este si o declaratie a unei mari iubiri. Pentru ea.

Alexandra: Dacă ați putea transmite ceva întregii țări, care ar fi acel mesaj?
Dragoș Voicu: Imi este imposibil sa va dau un raspuns. Pur si simplu nu stiu. Nu ma simt in stare de asa ceva. Nici in 7 vieti de acum incolo.

Alexandra:  Vă gândiți să scrieți o nouă carte pe viitor? Dacă da, despre ce este vorba?
Dragoș Voicu: Cu siguranta. Cred ca am facut o pauza destul de mare de la momentul terminarii fluturilor. Cat despre subiect, da, o sa il dezvalui: va fi vorba despre o mare iubire. Intre doi barbati. Intre un tata si un fiu.

* * *

După cum știți, la Surprize Românești, puteți câștiga exemplarul cărții recenzate. Tot ce trebuie să faceți, pentru a intra în tragerea la sorț, este să îmi spuneți ce parere aveți despre această carte și să distribuiți pe facebook această recenzie, ca să arătăm că ne pasă de literatura romană. În data de 13.04.3013 voi face extragerea și voi oferi cartea unuia dintre voi.

Mulțumesc Domnului Dragoș Voicu că ne-a propus această cartea, deoarece a fost o lectură deosebită. Vă dorim mult succes în continuare și așteptăm mai multe vești despre următoarea carte. De asemenea, mulțumim celor de la Editura A.T.U. pentru exemplarul acestei cărți.

Anunțuri

31 de răspunsuri la „Surprize Româneşti (5): Țara de sub fluturi – Dragoș Voicu

  1. Pingback: Interviu cu autorul (pe blogul “Carti Nemuritoare”) | Tara de sub fluturi·

  2. Pingback: Recenzie pe blogul Carti Nemuritoare | Tara de sub fluturi·

    • Dupa cum reiese si din recenzia mea, mie mi-a facut placere sa o citesc.
      E o carte pe care o inchizi dupa ce o citesti, te uiti in jur si te trec fiorii. Te inspaimanta faptul ca realitatea seamana atat de mult cu povestea (pentru unii, in orice caz).

  3. E o carte interesanta si chiar daca extragerea este pe 13, 13 aprilie sper sa am noroc si sper sa fie extragerea in 2013 nu in 3013:))

  4. Este o carte din categoria fabula, iar genul asta intotdeauna prinde, caci probleme de genul conducatorilor mincinosi vor exista intotdeauna intr-o oarecare masura. Numai daca ne amintim de fabulele lui Alexandrescu si le citim, gasim in ele perfect reflectata situatia societatii actuale, chiar daca acea carte a fost scrisa acum 35 de ani, semn ca in toti anii astia nu s-a schimbat nimic simtitor. Doar ce-mi amintesc cat tinea USL cu dintii sa nu se introduca acea coplata anul trecut, cand aveau si ei alte interese – anul asta oricum s-a bagat, caci dl Ponta are alte interese, dupa cum bate vantul.

  5. Este o carte foarte interesanta si captivanta!Cred ca in aceasta descriere sunt multe tari care se regasesc in ea. Iar in legatura cu intrebarea de mai devreme,daca tara aceea fictiva seamana cu cea in care traim noi,as putea spune ca se aseamana intr-o anumita masura datorita oamenilor care ne conduc,ce ajung acolo sus doar prin minciuni pentru a face mai multi bani si a avea mai multa putere;si astfel ajungem din cauza nepasarii lor,tot noi sa suferim.
    Acum sa revenim din nou la carte..imi place chiar foarte mult povestea si mi-ar placea sa o am in biblioteca mea:D

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s