Mare Tranquillitatis – Katja Millay


cop-Mare-Tranquillitatis_coperta-buna1

Uneori nu reușesc să fiu absorbită de poveste, rămân suspendată undeva la granița dintre cele două lumi, trăirea poveștii și analizarea ei. A trebuit să citesc mai multe pagini pentru a mă putea desprinde de gândurile mele, care erau mereu în alertă în căutarea unui tipar al poveștii.

Eram înconjurată de o dorință tâmpită de a fi cu un pas înaintea rândurilor citite. Simțeam nevoia să știu încotro se îndrepta povestea înainte să fie dezvăluită.

La un moment dat am reușit să mă relaxez. Debarasarea de toate gândurile a venit ca o ușurare. Am lăsat scrierea să mă cuprindă, iar lucrurile s-au desfășurat la un cu totul alt nivel, și la o altă intensitate.

Povestea o are în prim plan pe Nastya, un fost copil minune al pianului, care în urma unui eveniment traumatic pierde ceea ce însemnă cel mai mult pentru ea, plăcerea de a trăi și puterea de a cânta la pian. Întreg evenimentul o marchează definitiv atât fizic cât și psihic. Alege să nu mai vorbească, ascunzându-se de lumea exterioară și de întrebările tuturor, în spatele unei măști, a unei iluzii pe care a creat-o pentru a fi lăsată în pace, ocolită, dar și pentru a nu uita evenimentul care a schimbat-o. Cei din jur nu reușesc să o înțeleagă, sunt contrariați de imaginea ei și o evită.

O singură persoană pare să fie diferită, și de aceea îi și trezeste interesul. Josh este asemenea ei. Acesta a suferit atât de multe pierderi în viață încât în jurul lui plutește doar moartea. Vocea pe care Katja Millay i-a dat-o personajului pentru a-și împărtăși povestea atinge cele mai sensibile corzi în sufletul unui cititor.

Povestea este scrisă din perspectiva celor două personaje. Nastya și Josh ne dezvăluie, sentimente, temeri, emoții asupra evenimentelor care au avut loc, fiecare prin vocea proprie.

Deși traumele prin care cei doi au trecut sunt diferite, societatea a reacționat asemănător, izolându-i, etichetându-i, disprețuindu-i. Totuși împreună, reușesc să pună bazele unei povești fascinante. Modul în care cei doi se acceptă unul pe celălalt, mai ales când nu cunosc întreaga poveste a celuilalt, modul în care depășesc situațiile mai dificile și maturitatea de care dau dovadă, dragostea pe care și-o poartă, par desprinse dintr-o lume ireală.

Cartea este o bucată ruptă din realitate, în care oamenii nu au supraputeri, încearcă să supraviețuiască și să lupte cu greutățile cotidiene, cu armele obișnuite, voință, uitare, fugă, curaj. Învață să trăiască cu traumele, neajunsurile, nedreptățile, moartea celor dragi, moartea unei părți din propria ființa, răutățile celor din jur, și în cele din urmă să răzbată, să supraviețuiască.

Mare Tranquillitatis, dezvăluie o lume în care personajele nu se dau bătute, traumele nu le distrug în totalitate ci le schimbă contextul vieții, o lume în care adaptarea este cel mai important aspect. Este mai mult decât o poveste de dragoste, este o călătorie a personajelor principale ce implică prietenii, familia și sentimentele lor față de tot ce îi înconjoară.  Katja Millay  a țesut povestea astfel încât, să poți simți și experimenta fiecare emoție prin intermediul personajelor. Stilul ei și capacitatea ei de a da glas acestor personaje sunt uimitoare.

Este o carte la care nu poți fi indiferent, care îți schimbă perecepția și care îți rămâne în minte mult timp după ce ai terminat de lecturat. Este o carte pe care o citești și recitești pentru că este prea bună să o lași uitată în bibliotecă.

Carte a fost publicată la Editura Epica și poate fi găsita aici. 

Anunțuri

66 de răspunsuri la „Mare Tranquillitatis – Katja Millay

  1. ,,Iertarea e cea mai puternica dintre puteri, face bine celui ce o acorda si totodata celui ce o primeste. ”Johann Wolfgang von Goethe Pentru a demonstra ca imi pare sincer rau, (vreau sa le cer scuze si fetelor de la blogul Walking on letters) daca veti vrea sa ma descalificati din concurs, accept…Chiar daca voi fi descalificata, voi posta comentarii sincere si proprii in continuare. Voi incerca sa aduc informatii noi si atragatoare in comentariile mele ce vor urma, bineinteles daca imi permiteti.
    Sper ca prin acest comentariu sa nu jignesc pe nimeni si sa demonstrez ca imi pare sincer rau.

    • Translatorul cartii The Sea of Tranquility by Katja Millay (Mare Tranquillitatis de Katja Millay ) este Adrian Deliu, care a mai tradus unele din cele mai asteptate carti de la principalele edituri din Romania. De exemplu, il putem numi si autorul roman, dirijorul universal al transformarii intr-o noua limba al urmatoarelor carti: Ritualul (Cercul Secret #1) by L.J. Smith, Atingerea Umbrei (Academia Vampirilor, #3) by Richelle Mead, Divergent (Divergent, #1) by Veronica Roth,Juramant de Sange (Academia Vampirilor, #4) by Richelle Mead, Magie de doi bani (Women of the Otherworld, #3) by Kelley Armstrong , Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere by Jennifer E. Smith, Perfect (Pretty Little Liars, #3)
      by Sara Shepard , Moarte în familie (Vampirii sudului, #10) by Charlaine Harris, Fantomele ne stiu toate secretele by Megan Crewe etc.

  2. Am auzit de ea, am participat si la concursuri doar ca sa o castig, desi n-am avut foarte mare noroc. Am gasit cateva recenzii care m-au atras sa cumpar cartea. Undeva am citit cateva replici care erau atat de amuzante… la prima vedere am crezut ca e o carte mai hmm :serioasa? Dar m-am inselat. Este o carte relaxanta,pentru adolescenti,care nu te plictiseste si abia astept sa o am 🙂

    • Mie mi s-a parut destul de diferita fata de alte carti cu adolescenti, a fost mult mai serioasa, pentru ca si personajele sunt mai mature in urma vieții pe care au avut-o. Sunt si momente amuzante, dar sentimentul general e mai puternic decat in alte carti, accentul nu se pune pe iubire(cum intalnesti in majoritatea cartilor), ci pe experienta fiecaruia, care se intensifica cu fiecare pagina și duce la un final nesteptat.

  3. Am auzit de carte, dar sincer nu am stat niciodata sa citesc vreo recenzie. Ma bucur ca am facut-o acum totusi, sper sa pun mana pe carte cat de curand. Pare o poveste trista, care cred ca ar putea fi si motivanta. Sper sa imi placa.

  4. Interesanta carte ne-ai adus in atentie Laura… ma atrage in special titlul, trebuie sa marturisesc ca nu prea am pus pret pe coperte de obicei, asa ca nu cred ca ar putea vreodata o coperta sa defineasca o carte la fel cum fata nu defineste spiritul unui om…. in schimb titlul este ca ochii, ori clar si concis, ca sa-ti arate din start cu ce ai de-a face, ori misterios si profund, in care sa citesti promisiuni si recompense….
    Am mai auzit de aceasta carte pe undeva, spre rusinea mea inca nu citit-o, cred ca a devenit clar pana acum din comentariile mele ce fel de carti prefer, dar atat recenzia ta cat si titlul ma fac sa o adaug pe lista mea (si asa lunga…) de must read!

    • Eu cred ca am ramas cu un fix pentru coperti, cand eram mai mica si alegeam o carte din biblioteca bunici, mereu ma uitam la titlu si la coperta (atunci erau altfel, si puteai sa ai mai mult incredere in ele, erau in stransa legatura cu povestea), si in functie de ele, plus descrierea cartii, daca era, ajungeam sa citesc cartea, si nu dadeam gres. Acum totul a devenit mai dificil, pentru ca am intalnit carti grozve cu coperti nu atat de reusite si invers.
      Si pe mine m-a atras titlul, si am fost uimita sa aflu ceea ce semnifica, pentru ca inainte sa citesc carte nu stiam. Am observat ce carti preferi si chiar daca aceasta nu se incadreaza perfect, cred ca nu vei fi dezamagita daca o vei citi.

  5. Atunci când priveşti un om pentru prima dată, vezi doar o carcasă, uneori frumoasă şi atractivă, alteori intimidantă, a ceea ce e acea persoană cu adevărat, a esenţei ei. Un suflet aduce cu sine o întreagă istorie în spate, rânduri mai fericite sau mai triste care îi acoperă paginile vieţii, şi un motiv pentru care e acum într-un anumit fel.. deoarece trecutul a sculptat partea lui de adevăr. Când descoperi o nouă persoană, gândeşte-te că e foarte probabil că ea se teme de ceva, a iubit pe cineva, sau a pierdut ceva. Şi că, în secret, toţi speră să fie salvaţi. Iar salvarea poate veni exact de la cine nu te aştepţi, de la o inimă la fel de rănită ca a ta, de la cineva care are o viaţă la fel de fragmentată, dărâmată, tristă dar care înţelege ce e suferinţa, şi totuşi luptă, îşi găseşte puterea de a o lua de la capăt chiar atunci când credea că se prăbuşeşte.

    • Multumim pentru share, Claudia. Inseamna ca ti-a placut inceputul recenziei mele la Mare Traquillitatis :D.
      O carte minunata.. din toate punctele de vedere. O recenzie pe masura.

      • Hmmm. Interesant
        Nu cred ca e frumos sa dati parerile altora drept parerile voastre, pentru un concurs de activitate.
        Daca v-a placut parerea altcuiva foarte mult puteti macar sa mentionati acest lucru.
        Le port un respect deosebit lui Krisz si lui Alexya de la Walking on letter, si urmaresc blogul lor cu mult inainte sa am eu blogul personal. Imi pare rau ca nu am mai citit recenziile lor de mult timp, ca sa imi fi dat seama de acest lucru.

      • Whoaa… asta cred ca nu a „picat” bine celei care a facut-o…. dar macar trebuie sa recunoastem ca a facut un fel de reclama celor de la Walking on letters, cel putin asa am aflat si eu de minunatul lor blog!
        Draga Krisz, acum am intrat si eu pe blogul vostru si vreau sa spun ca m-a impresionat recenzia de la Veronica se hotaraste sa moara! E o carte de care m-am atasat profund, ca de altfel de majoritatea cartilor lui Coelho, si mi-a parut tare bine s-o regasesc „scoasa la interval”, sper ca intelegi ce vreau sa spun…

      • Fetele de la Walking on letters depun o munca extraordinara si le apreciez pentru asta , iar in ceea ce priveste cartea in sine veronica se hotaraste sa moara m-a dezamagit profund .

      • Sincer Krisszu acum voiam sa iti dau o replica taioasa… si pe buna dreptate, e lipsit de etica si bun simt cand cineva spune despre o carte ca e printre romanele preferate sa vii si sa spui ca te-a dezamagit profund! La urma urmei sunt pareri personale si fiecare e cu adevarul si intelegerea proprie, nu trebuie sa ne desfiintam unul pe celalat…. Am vazut din comentariile tale de pe blog ca totusi ai mai citit si alte carti de Coelho si in plus si Dan Brown, ceea ce e de apreciat, inseamna ca ai o intelegere profunda a unor „aspecte”, deci sfatul meu e sa ii mai dai o sansa si Veronicai, nu e poveste de dragoste, ci de viata! Citeste printre randuri, sunt convinsa ca stii sa faci asta, si ai sa vezi ca lectiile de viata si adevarurile, de fapt viata insasi prezentata asa cum e acolo, sunt mult mai profunde decat chiar si in Alchimistul!
        Cat despre Dan Brown, eu deja am pre-comandat Inferno, abia astept sa il citesc, am vazut din descrieri ca ideea cartii porneste de la insasi Infernul lui Dante … e genial!

      • Eu nu am luat-o chiar asa ..nu ma gandeam la asta cand am afirmat faptul ca pe mine ma dezamagit..nu are legatura ca unei persoane i place, mie nu mi-a placut si nu pot sa mint persoana respectiva doar pentru a da bine :)) ..De aceea .Mie acel roman nu mi-a placut datorita unor aspecte care nu au legatura cu iubirea, caci stiu ca veronica nu este o carte despre iubire ci o parte din viata reala a autorului, care a fost dus la un sanatoriu …este o parte din povestea vietii lui, desigur nu asa cum e redata acolo. Si apoi nu ma dezamagit faptul ca e cartea preferata a persoanei respective, nu are legatura cu asta ..ci pur si simplu ca acea carte a fost poate prost inteleasa de mine, avand in vedere ca aveam alte asteptari de la roman, mai ales dupa celalalte carti ale autorului..Tin minte cu drag anumite pasaje din carte, m-a intristat povestea personajului Zedka ,,femeia aia a fost nemaipomenita . Insa …cine stie?
        Cat despre Dan Brown ma bucur ca ai dat precomanda este geniala :* Astept parerea ta de la infernul . La mine va mai dura ceva timp pana sa o lecture, iar Infernul De Dante a fost o parte superba a acelei triologi , infernul, purgatoriul si raiul . Da, mi-a placut perspectiva lui Dante asupra iadului si a pedepselor aplicate celor rai 🙂

      • Regret ca am fost inteleasa gresit..Nu voiam sa sune asa , si vazand din ce perspectiva se vad lucrurile din afara 🙂 Pare uracios. Eu nu judec pe nimeni , caci spre exemplu eu nu lecturez tot felul decarti, uite Divergent, mie nu mi-a placut , dar sunt atatea persoane carora le-a fost pe plac. Twilight de exemplu, nu m-am putut pune in locul personajelor ..dar am sa tin cont de chestia asta mult timp de acum incoace .Si am sa ma gandesc de 3 ori inainte sa scriu ceva :*

      • Daa… am vazut si am citit! Nu stiam ca ai si tu un blog, o sa ma abonez sa fiu la curent cu noutatile tale…. chestia e ca eu am digerat muuult mai profund aceasta carte, si sincer as vrea sa o mai citesti o data!
        Abia astept sa discutam despre Inferno! 🙂

      • Multumesc! Sunt curioasa ce ti-a placut cel mai mult de la Dan Brown…ca eu nu ma pot hotari!

      • De la Dan edificil sa aleg una, dar iti recomand cu incredere Codul lui Davincii si asta datorita tuturor acelor simboluri si perceptia lui asupra sfantului graal, tin minte cu drag un ultim citat din carte , nu stiu daca e chiar asa dar esentialul e acesta „Sub cerul instelat in fine odihneste”. facandu-se referire la Maria Magdalena si la presupusul copil al lui Hristos. Desigur ca , ipoteze sunt multe spre exemplu cea conform careia Iisus a avut o sotie si copil, deoarece in acea perioada in religia iudeica (cea care se presupune ca a fost a lui) era o rusine ca la varsta de 27-30 si…sa nu ai o familie, insa relatia cu Maria magdalena a fost o enigma totala, ea fiind singura femeie ce a calatorit impreuna cu el, chiar si in opera lui davincii putem vedea o mica neregula, persoana care sta in apropierea lui issus la cina pare a fi Maria Magdalena sau Iuda. O alta enigma e ceea a sfantului graal, care este posibil sa fie acel pocal de aur din care a baut Issus sau insasi Maria Magdalena,ei bine aici intram in alte subiecte. O alta carte pe care am iubit-o enorm de mult este ingeri si demoni, urmata de fortareata digitala, mi-ar face placere sa citesc simbolul pierdut si inferno cat de curand posibil.dar e pe urmeaza

      • Da am inceput sa il cunosc pe Dan Brown cu Codul lui da vinci, am citit si Ingeri si demoni, am citit si Simbolul pierdut si astept sa primesc Inferno…. cat despre mistere si indicii, enigmele si intrebarile pe care le ridica pot sa spun ca le „analizez” deja de ceva ani… dar asta e o alta discutie, ai dreptate!
        Acum citesc Angeologia si ti-o recomand, cred ca ti-ar place foarte mult, ma tine „prinsa” rau cartea asta!

      • multumesc din suflet dar eu deja am lecturato in vacanta asta este si recenzia pe blog;)) este geniala eu astept aparitia volumului 2 ..personajele sunt superb croite mai putin cele principale, dar nu iti mai zic nimic astept sa o citesti si tu :*

      • Daa… acum am terminat-o… a fost minunata! Si deja am dat o cautare sa vad cand apare vol doi, am aflat ca deja este in engleza – Angelopolis parca, sunt curioasa sa vad cand o traduc astia de la ed. Litera… poate poti afla tu mai multe, poate ai alte relatii! Daca reusesc sa ma abtin sa nu o citesc in engleza….

      • Si eu sunt taaare curioasa… abia astept, de mult nu am mai simtit asa in legatura cu o carte…

    • Cred ca se potriveste perfect, imi pare rau ca nu am spus de unde am preluat-o… nu se va mai intampla.Daca voi mai prelua informatii de pe blogul Walking on letters voi scrie in comentariu. Imi pare rau…

      • Nu ma asteptam ca cineva sa faca acest lucru, sunt profund dezamagita, iar Alexa este foarte suparata. Incercam si noi sa face ceva frumos si sa multumim cat mai multa lume, iar unii chiar nu apreciaza. Nu cred ca am avut niste cerinte imposibile, chiar au fost foarte rezonabile, avand in vedere ca am spus ca va castiga toata lumea, si nu v-am pus la intrecere, plus am cerut o parere sincera si proprie.
        Claudia, chiar daca aceasta portiune din recenzia lui Krisz se potriveste nu este corect ca tu sa o publici, fara a avea acordul ei, pentru ca e parerea ei personala pentru care are anumite drepturi, si nici nu am vazut să fi pus textul in ghilimele.
        Daca vrem sa vedem parerile fetelor de la Walking on letters, putem foarte bine sa vizitam situl lor, sau sa vina ele pe blog sa isi exprime parerea, Krisszu95shinny a facut acest lucru, si a publicat ca parerea o parte din propria recenzie.
        Ma supara si mai mult comentariul pe care l-ai lasat acum, ”nu se va mai intampla”… Sper ca lumea nu ne considera un loc unde ar putea face misto de munca noastra, pentru ca ne dam seama in cele din urma, nu am pierdut timpul pana acum s-a urmaresc fiecare ip si adresa de e-mail in parte, mai trebuie sa urmaresc si continutul comentariilor? pentru ca daca da, o sa imi mai sacrific din timpul liber sa fac si acest lucru. Nu stiu cum fetele de la Walking on letter vor reactiona daca ar sti ca nu e singurul tau comentariu de acest fel, iar de fata de pe Alexandra’s Library ce as mai putea zice?
        Alexa va decide ce se va face in aceasta situatie, cand va reveni pe blog si nu va mai fi suparata.

  6. Cum eu nu stiu care este coperta initiala, am preferat sa nu o mai fac in ceea ce priveste cartile de la epica , deoarece iubesc editura asta si sunt extrem de multumita de ea , vreau sa imi cumpar toate cartile pentru ca sunt de-a dreptul minunate :)) Mda, frumoasa recenzie abia astept sa pun labutele pe ea

    • Daca ti-au placut celelalte carti de la editura Epica, pe asta sunt sigura ca o vei devora foarte repede, si iti va placea, autoarea a creeat o poveste superba. Nu am cautat exclusiv coperta originala, am vazut-o la cineva pe fb si mi-a ramas in minte, dar eu zic ca merita sa arunci un ochi peste ea.

      • Am sa o caut azi, tare cred ca e aceea cu doua ulcioare si ceva monede nu?…nu am gasit e aceea cu umbrele de pe asfalt ce formeaza doua chipuri iar deasupra lor e acea cutie de inghetata sau iaurt , este genial:))

      • De cea cu monede nu stiam, acum am cautat si mi se pare draguta si ea. Eu ma referam la cea cu cutia de inghetata, eu asta zic ca ii, pentru ca Nastya mananca cantitati enorme de inghetata.

  7. Imi place recenzia ta!! De ceva vreme vreau sa mi-o cumpar si eu,dar deocamdata nu am avut posibilitatea sa o fac. Sper ca in viitorul apropiat sa am ocazia macar sa o citesc si eu 😀

  8. La fel ca si voi, nici eu nu am fost prea incantata de coperta, o iubeam pe cea originala, insa la aceasta carte chiar nu trebuie sa judecam cartea dupa coperta!
    Este o poveste superba, scrisa intr-un mod fantastic si spun asta pentru ca-ti da fiori pe sira spinarii in momentul in care incepi sa intelegi povestea pe care Nastya o ascunde in fata unor haine de bad girl.
    Ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte a fost finalul care sincer, m-a facut sa plang..

    • Finalul a fost cu adevarat emotionant, chiar nu ma asteptam ca si povestea sa te incheie astfel.
      Uneori mai judec cartea dupa coperta, dar aici am ignorat coperta si nu am judecat cartea dupa ea. Un factor important cred ca a fost coperta originala care mi-a ramas intiparita in minte, si care chiar e superba.

      • Asa am zis si eu, daca coperta initiala mi-a placut, cu siguranta trebuia sa-mi placa si ceva din continut.. si chiar asa a si fost ! Cu toate ca, sicnera sa fiu am avut destule dubii inainte de a o cumpara, pentru ca nici titlul nu ma atragea foarte tare. Insa consider ca Mare Tran. este o carte cu adevart speciala

  9. Frumoasa recenzia ta. Mi-a placut tare mult cartea, am citit-o in engleza, dar vreau sa o cumpar sa o am in biblioteca. Chiar merita. Coperta nu e preferata mea, dar se potriveste povestii.

    • Nici eu nu am fost incantata de coperta, dar povestea a fost atat de reusita, ca am si uitat de coperta, si cum arata si cine e pe ea, sau ce culoare are.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s