Recenzie: Divergent – Veronica Roth


DivergentÎntr-o lume răvășită de eșecurile umane de lăcomie, ignoranță, minciuni, lașitate, și agresiune inutilă, o nouă societate a apărut. O nouă versiune a orașului Chicago, organizat după un tipar bine stabilit. Omenirea este împărțită în cinci facțiuni care trăiesc cu o singură valoare de bază. Cei care cred că lumea a eșuat din cauza lăcomiei și a egoismului, a vanității și a invidiei, fac parte din Abnegație. Sunt modești și altruiști, mereu dispuși să se ocupe de nevoile altora. Cei care disprețuiesc  duplicitatea oamenilor fac parte din Candoare. Sunt onești, iar faptul că spun adevarul în orice situație e puțin spus. Ei spun tot ce gândesc, fără perdea și fără să omită nimic. Cei care văd în oameni doar agresiune și sete de putere fac parte din Prietenie. Ei sunt pașnici, buni la suflet și iubitori, caracterizați de liniște și bunăstare. Cei care considera că lumea este ignorantă fac  parte din Erudiție și sunt mereu însetați de cunoaștere. Sunt inteligenți, serioși și mereu concentrați pe ceea ce trebuie. „O minte calma este o minte liberă”. Urmăresc în mod constant cunoașterea deoarece aceasta este puterea. Și, în sfârșit, cei care au simțit că rădăcina tuturor problemelor lor provine de la lașitate fac parte din Neînfricare. Sunt îndrăzneți și curajoși. Trebuie să se confrunte cu temerile lor și să treacă peste ele. O parte din slujba lor este să servească la paza și protecția orașului înconjurat de un zid, dincolo de care nimeni nu știe ce se află.

Pe lângă aceste mari grupări, cinci personalități diferite, mai sunt și oamenii fără facțiune, cei care nu au trecut de inițiere sau au plecat de bună voie din facțiuni. Aceștia sunt separați de comunitate, trăiesc în sărăcie și fac munca pe care nimeni nu vrea să o facă. În schimb ei primesc hrană și haine, dar niciodată suficient.

Acum că am cunoscut lumea creată de Veronica Roth, e timpul să facem cunoștință și cu personajele principale.

Născută într-o familie din Abnegație, Betrice a trăit o viată încercând să susțină idealurile părintilor ei, dar oricât s-ar strădui, nu este la fel de bună ca mama ei, sau la fel de calmă precum fratele ei sau un bun funcționar ca tatăl ei. A știut întotdeauna că este diferită, ia testul de aptitudini, un test menit să îți arate în ce facțiune te potrivești, îi confirmă acest lucru. De aici începe acțiunea cărții, dilemele personajului pentru că în loc de un rezultat primește un secret menit să îl păstreze cu prețul vieții.

La Ceremonia Alegerii, ea își urmeze inima și alege să fie egoistă dar curajoasă. Își abandonează familia dar alege Neînfricare, astfel dând cu capul de o lume cum nu se aștepta. Pleacă într-un loc în care crede că va fi ajutată să își înfrunte temerile, dar aterizează direct în iad, un loc în care doar cei ce supraviețuiesc trec de inițiere. Cei ce nu sunt acceptați sunt prea slabi sau ajung morți.

Cunoaște adevărata frică, teamă pentru viață ei, ajunge pradă unor persoane fără scrupule, dar totodată învață să se folosească de personalitatea ei diferită și se îndrăgostește.

„Divergent” este românul de debut al lui Veronica Roth, iar pentru o primă carte ai spune că e uimitor cât de celebră a ajuns. Volumul doi al seriei, „Insurgent”, a câștigat premiul cartea anului 2012 pe Goodreads și sper că autoarea se va bucura de același titlu și cu „Allegiant” anul acesta, chiar dacă apere târziu în an.

Primul lucru care merită a fi menționat este simplitatea inerentă în ceea ce privește structura unei lumi Divergente. Întregul sistem se bazează pe cinci trăsături de caracter, un artificiu fragil și puțin aiurea dacă stai să te gândești la toate emoțiile cuiva și la nenumăratele lor experiențe. Cum poate totul să se reducă la o singură calitate care va domina tot restul vieții?

Am iubit cursul acțiunii, chiar dacă uneori îmi părea rău pentru ce se întâmpla. Veronica Roth nu se teme de reacții, pentru că ea trebuie să dea viață acestei lumi distopice, și o face, uneori într-un mod chinuitor, violent și chiar și sadic, dar în final prinde contur o poveste fermecătoare, iar asta este ce contează.

Cred că este seria de care m-am bucurat cel mai mult de la editura Leda. Este o lume fără personaje nemuritoare, o lume plină de oameni cu bagaje pline de trăiri, emoții, suferințe, ce fac parte din ceva ce pare a fi un experiment social condamnat. Trebuie să îi cunoști și șa le urmărești povestea.

„Divergent” a fost publicată la Editura Leda și se poate comanda de AICI.

27 responses to “Recenzie: Divergent – Veronica Roth

  1. Am citit primele doua carti din seria Divergent si putin din Experiment. Mi-au placut. Felicitari pentru recenzie, este foarte ispititoare.

  2. „Dar in final iasa o poveste fermecatoare”. Se presupune ca ai o anumita cultura ori un vocabular bogatm ori o gramatica pusa la punct. Aveam de gand sa-ti laud recenzia, dar fraza asta mi-a taiat toata admiratia

    • Nu cred ca este o problema legata de gramatica in ceea ce ai vazut. Din punctul meu de vedere este o exprimare pur legata de zona de provenienta. Si de asemenea asta nici de cum nu se leaga de cultura si de un vocabular bogat.

    • Nu am pretins niciodata ca as fi o persoana cu o cultura bogata sau un vocabular bogat. Dimpotriva, ma exprim sec, deloc elocvent. De aceea am inceput sa scriu pe blog, pentru a-mi dezvolta modul de exprimare. Pentru faptul ca scriu prost, nu pot decat sa imi cer scuze ca ai pierdut pote 5-7 minute din timpul tau, pentru a citi o idiotenie.

      • „Pote” ar trebui sa iti scrii tie in particular si nu il public, scri, citesti si corectezi, mai scrii o propozitie, iar o corectezi… tot asa.
        Sau… scrie sus pe Homepage: „Sunt agramata! Nu intrati pe blogul meu!”.

        PS: „scri” a fost intentionat, sa le dau si hater-ilor de munca :))

  3. Am citit cartea acum cateva luni si acum imi vine sa o recitesc, mai ales ca in curand va aparea si filmul. „Divergent” a ajuns una dintre cartile mele preferate si abia astept sa citesc si Allegiant, insa nu stiu cand va fi publicata de Leda.😦

    • Este deja in traducere Allegiant, dar nu stiu daca va aparea mai repede de iunie.
      Eu pot sa spun ca este trilogia mea preferata, de carti distopice sa nu mai vorbesc, este clar in top.
      Eu am citit si Allegiant si am ramas profund impresionata.

  4. Eu am incercat seria Vrajitor si vrajitoare ca distopie si am fost foarte dezamagita, dar foarte multi prieteni din blogosfera mi-au recomandat sa incep cu seria Divergent sau Jocurile foamei pt a descoperi distopii excelente, si sigur o sa tin cont de acest sfat

    • Eu inca nu am citit Vrajitor si vrajitoare, dar prietenii tai au avut dreptate Divergent si Jocurile foamei sunt cele mai bune serii distopice. Doua trilogii perfecte.

      • Ms pentru sugestie. Le aveam in plan. Dar daca stiu ca nu sunt asa stralucite, o sa le aman in favoarea a altor carti de care sunt sigura ca o sa imi placa.

      • Eu nu sunt de acord. Nu e o carte asa rea, daca vrei poti intra sa-mi citesti recenzia. Nu e nici cea mai buna carte ever, dar nici rea.
        Sper sa nu fie doar parerea mea…
        Te tuc!

      • Fiecare cu gusturile lui. Eu am ador aceasta trilogie. Am citit-o pe toata si cred ca este foarte buna.
        Eu sper sa intalnesc alte trilogii distopice in continuare la fel de bune sau mai bune. Dar pentru moment asta mi se pare geniala.

    • Eu zic sa fi indrazneata. Daca ti-au mai placut si alte carti de la Leda, aceasta nu are cum sa nu o indragesti. Este, dupa parerea mea, cea mai buna de la ei. Si am citit o mare parte din cartile care au aparut in ultimii doi ani la ei, la genul fictiune, fantasy.

      • Daa Krisszu, si eu zic sa pui mana si sa le citesti! Iti garantez ca o sa fii uimita, este evident ca e o serie mult prea interesanta ca sa poata fi ratata! drept dovada multitudinea de idei si interpretari care apar legat de subiect si actiune…

      • eu am citit prima carte anul acesta , dar fiind prima carte pe care am lecturat-o din aceasta categorie si anume romane dispotice, nu mi-a placut prea mult, nu am reusit sa o inteleg prea bine …dar trag nadejde ca volumul doi il voi percepe altfel. Mi-a placut Christina foarte mult .

  5. Ai adaugat mici spoilere pentru cei care n-au citit cartile(le-am citit) dar imi place recenzia.Cred ca esti una din putinii care au inteles mesajul transmis de carti.Multi se grabesc sa compare seria cu Hunger Games si nu observa ca mesajul este de fapt,altul.

    • Cand imi place o carte foarte mult imi este greu sa ma abtin. Dar in cazul acestei carti a intervenit si faptul ca am citit-o acum mai mult timp si mi-a fost greu sa scriu recenzia. Dar de fiecare data cand mentionez ceva din carte ma gandesc bine la ce anume mentionez.
      De exemplu, faptul ca am spus ca Tris alege Neinfricarea. Majoritatea recenziilor pe care le-am citit mentioneaza acest lucru, dar nu de aceea l-ams pus si eu. Daca as fi povestit despre factiuni (lucru care mie mi-ar fi folosit cand am citit cartea, pentru ca la inceput eram putin dezorientata in legatura cu ele) si dupa as fi spus „Oare ce alegere face Tris?”, era logic ca aia alege. Acolo se pot intampla cele mai multe lucruri, acolo poti sa ii dai viata peste cap. De obicei autorii fac o trecere de la alb la negru, metaforic vorbind, pentru ca astfel pot sa scoata o actiune interesanta.
      Dar prin ce am scris am vrut sa il fac pe cititor sa isi puna urmatoarele intrebari: „Oare ce se intampla in aceasta lume facuta dupa un tipar?”
      „Cine a facut aceste factiuni? Cine se afla in spatele lor?”
      „Ce se intampla cu ea in Neinfricare de e asa de terorizata? De ce este asa de rau locul? ”
      „De cine se indragosteste? Cum este relatia lor?”
      „Ce abilitati speciale are ea? De ce este diferita? ”
      „Ce secrete are pe care nu e poate spune? De ce sa se teama pentru viata ei?”
      „Din egoism isi paraseste familia? Nu ar trebui sa fie altruisat? Ce se intampla intre ea si familia ei dupa?”

      Cat despre Hunger Games, si eu am vazut multi care au comparat cartile intre ele. Ba chiar cineva spunea ca seamana cu „Uratii” de Scott Westerfeld, si mai mare porcarie.
      Daca sunt carti distopice asta nu inseamna ca trebuie comparate. Si daca ar avea o actiune comuna, eu ma gandesc ca in final motivele care au adus la crearea unei lumi din oricare aceste carti sunt diferite.

  6. „O societate distopică se caracterizează prin prezența uneia din formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social.” Farmecul si motivul pentru care apar tot mai multe romane distopice este, cred eu, ca sa ne dam seama ca noi totusi traim intr-o lume utopica, unde suntem liberi…. mai ales cei care sunt destul de intelepti sa-si asume propria libertate! Tocmai „simplitatea inerenta” de care ziceai tu Alexa, in lumea creata de Veronica Roth, este cea care da nastere la toate reactiile si revoltele din cursul actiunii acestui roman. Cred ca autoarea este ingenioasa incercand sa ne arate, prin intermediul acestei lumi create, ca suntem liberi, ca avem puterea sa facem alegeri si mai ales ca natura umana invinge orice!

    • Eu cred ca aceste carti pleaca de la franturi din realitatea noastra, la care autorul isi aduce contributia lui.
      Daca stai sa te gandesti la „epoca ceausista”, cum spunea bunicul meu, si ei traiau intr-o lume controlata. Gandeste-te doar la faptul ca la o anumita ora trebuiau sa fie in casa, aveau la dospozitie doar ce vroiau ei sa vada la televizor, ca din orice lucru, oamenii primeau doar cat credea conducerea ca e necesar. Si multe altele, care daca ar fi sa incep sa povestesc nu as mai termina pana maine. Bunicii meu mi-au povestit o gramada de lucruri, la fel si viitoarea mea soacra, si mama si tata. Dupa cum spuneam, franturi de realitate la care poate ea ca autoare sa adauge fictiune.
      Vedem o libertate in lumea noastra fata de lumea lui Veronica Roth, dar si libertatea noastra este limitata. Poate nu suntem controlati, avem libertatea de exprimare si libertatea de a alege, dar suntem manipulati prin ceea ce ne este lasat sa vedem.
      Am citit acum mult timp un documentar, am inteles ca este si video, dar eu decat am citit, imi pare rau ca nu imi mai aduc aminte cum se numea, dar vorbea despre Europa si de faptul ca cei de la conducerea tarilor sunt la randul lor controlati de cineva mai mare ca ei.
      Revenind la carte, eu cred ca acest gen, este menit sa ne faca pe noi sa indragim personajele, sa vedem in ei luptatori, oameni simpli care nu se dau batuti, si la randul nostru sa ne gandim ca si noi putem sa ne aparam drepturile, sa gasim ini noi puterea de a nu ne lasa controlati.

      • Parerea mea este ca daca iei Divergentul ca si carte singulara, atunci da, sunt de acord cu tine… dar o data ce ai citit si Insurgent si primesti spre final raspunsul la intrebarile puse de tine mai sus “Oare ce se intampla in aceasta lume facuta dupa un tipar?”
        “Cine a facut aceste factiuni? Cine se afla in spatele lor?” atunci cred ca deja mesajul este muult mai profund… poate trage chiar un semnal de alarma in mintile unor cititori apropos de incotro se indreapta ingradirea libertatii noastre…

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s