Recenzie: Am numărul tău – Sophie Kinsella


Am numarul tau - Sophie Kinsella

Am numarul tau – Sophie Kinsella

Chick- Lit este genul literar de care m-am îndrăgostit acum mulți ani când eram în liceu. Fiecare carte care îmi ajungea în mână reușea să mă mă scoată din cele mai urâte stări și să îmi aducă mereu zâmbetul pe buze.

Așa am început să îmi placă să stau cu cărțile în mână. Așa am început să îmi doresc o bibliotecă și așa am început una. O carte de la Sophie Kinsella, o carte de la Meg Cabot , și așa am început să îmi doresc colecțiile Chic și Cocktail.

În scurt timp am schimbat genul, m-am afundat în Fantasy și Contemporary Fiction și am uitat de cărțile mele preferate.

Am avut o mică vacanță de o săptămână și am vrut să iau cu mine ceva diferit și ușor de citit așa că mi-am adus aminte de cât de mult am îndrăgit-o pe Sophie Kinsella. Am început cartea pe tren fiind un drum foarte lung, și am uitat să mă mai opresc.

Acest gen de cărți se fac remarcate prin momente comice, prin personaje principale, de obicei de genul feminine, care se bagă mereu în cele mai penibile situații.

„Am numărul tău” prezintă povestea lui Poppy Wyatt care este aruncată într-o situație de panică atunci când își pierde inelul de logodnă și îi este furat telefonul de care are nevoie cu disperare pentru a fi sunată de cei care Îi caută prețioasa bijuterie.

Panica este justificată deoarece inelul se află în familia viitorului soț de generații, plus că părinții lui nu o agrează prea mult, o fac să se considere inferioară lor, iar relațiile între ei sunt puțin tensionate.

Găsirea unui telefon la gunoi, imediat după ce este furat el ei, vine ca un noroc chior. Este un bun ce și-l asumă imediat fiind speranța ei către găsirea inelului. Descoperă că telefonul i-a aparținut asistentei personale a lui Sam Roxton, director executive la o firmă de consultanță și o persoană foarte ocupată. În scurt se trezește implicată în viața personală a acestuia în timp ce viața sa se destramă puțin câte puțin.

Pierderea unui telefon are potențialul de a afecta viața cuiva în mod semnificativ iar Kinsella folosește acest scenariu ca bază pentru romanul său, la care adaugă propriile idei și propriul scenariu, dând naștere la câteva întorsături de situație foarte interesante.

Este revigorant pentru cititor când un autor îmbrățișează noile realități ale cursului social, recunoscând rolul de text și de e-mail  ca fiind un mod de intimidate.

Ca și proprietară temporară a telefonului, Poppy are în esență în mâinile ei, viața lui Sam, iar curiozitatea ignoră preocupările ei trecătoare la respectarea vieții lui private.

Contrastul dintre personalitatea lui Poppy, caldă și strălucitoare, fiind genul de persoană care vrea să mulțumească pe toată lumea și să fie pe placul tuturor, și Sam, direct și stoic, duce la situații prostești și amuzante.

Un lucru care mi-a plăcut foarte mult la carte, este ceva ce nu am mai întâlnit până acum, și anume, felul cum folosește autoarea notele de subsol. Acestea cuprind de cele mai multe ori gânduri pline de sarcasm ale protagonistei în anumite momente, nicidecum  explicații ale anumitor cuvine, expresii, nume, denumiri, etc. În schimb nu m-a încântat foarte mult numele personajului feminine principal, Poppy. Când pronunț acest nume mă gândesc la un cățeluș micuț și drăguț, în nici un caz la o domnișoară în toată firea care e pe punctul de a se căsători. Nu este urât, doar că este puțin amuzant.

Plin de viață, captivant, obraznic și amuzant, românul lui Sophie Kinsella este o comedie romantică și distractivă. M-am trezit de foarte multe ori râzând cu voce tare, iar dacă ajungeți să terminați cartea noaptea ca și mine, cu siguranță va dura ceva până va dispărea de pe fețele voastre rânjetul acela până la urechi cu care rămâi în urma lecturării și veți putea adormi.

„Am numărul tău” de Sophie Kinsella a fost publicată la Editura Polirom și o găsiți AICI.

Anunțuri

12 răspunsuri la „Recenzie: Am numărul tău – Sophie Kinsella

  1. Bună. 🙂
    Apropo de numele protagnositei, cred că ai făcut confuzie între puppy (cățeluș) și poppy (mac – floarea). 🙂
    Kinsella e amuzantă, dar e bine să diversifici lecturile și genurile literare, ca experiența cititului să fie cu adevărat bogată. Din câte am văzut, ai și cărți „serioase” pe listă, așa că mă bucur că nu te limitezi la chick-lit.
    Spor la citit!

    • Da ai dreptate. Ms de atentionare.
      Cand ai multe in cap, faci o gramada de tampenii.
      Chiar acum m-am apucat de reeditat posturi pentru a le pune tag-uri si link-uri de comanda la carti si o sa corectez si ce am scris la recenzie.
      Chick-lit este pentru amuzament. Imi pare rau ca tot ajung sa dau la o parte cartile putin mai grele. Intre servici, master si miile de pagini pe care trebuie sa le invat pentru acreditarile de care am nevoie la lucru, mi-am umplut biblioteca cu carti usoare, limbaj usor, naratiune deloc complicata. Totusi sunt foarte selectiva. Aleg carti care sa ma emotioneze.

      • Dacă tot ești la capitolul editare, fii atentă și la semnele de punctuație: nu se pune virgulă între subiect și predicat sau între predicat și complement, la fel cum nu se pun spații înainte de semnele de punctuație. Poate astea par nimicuri, dar aspectul contează mult, mai ales când discutăm sau scriem despre cărți.
        Spor și la învățat, atunci! 🙂 Te aștept și la mine pe blog pentru idei de cărți „mai serioase”. 😉

  2. Pai, ce sa zic, ma bucur si eu ca te-ai intors la ceea ce-ti place, stiu si eu CAT de bine e sa citesti ceva ce-ti place! Inca nu am citit nimic chik-lit, dar promit ca o sa incerc! Si, cum eu ma leg de ceea ce cunosc, trebuie sa -ti spun ca si eu am intalnit acest gen de note de subsol ( Amuleta din Sarmakand – eu tot cu fantasy, ce sa-i faci! 🙂 ) si trebuie sa spun ca sunt de-a dreptul delicioase, am savurat si eu cu placere reala micile ganduri si comentarii malitioase ale personajului principal!

    • Si eu sunt o foarte mare iubitoare de fantasy. Te inteleg perfect.
      Daca te hotarasti sa incerci, si eu iti zic TREBUIE sunt foarte frumoase cartile chick-lit, iti recomand si tie ca si lui Agnes sa incepi cu „Regina gafelor”, „Sunt aiurita si se ia” si „Poti sa ti un secret”. Sunt cele mai bune pe care le-am citit. Si „Am numarul tau” este superba. Sophie Kinsella este cea mai buna.

    • In timp ce citeam chiar ma gandeam cat de dor mi-a fost de ceva amuzant.
      Mi-am propus ca ficare carte citita de acum incolo sa apartine altei edituri si altui gen daca se poate. Asa nu o sa mai citesc o perioada indelungata acelas tip de carti si pe blog vor fi mereu diversificate.

  3. Cat ma bucur ca te-am intalnit,ca am intrat in lumea ta, a „cartilor nemuritoare”! Impulsul meu a fost dragostea pentru citit.

    • Ne bucuram sa te cunoastem.
      Lumea Cartilor Nemuritoare, este lumea mea -Alexa si a colegilor meu Laura si Bogdan dar si a tuturor celor le face placere sa intre pe blog.
      Speram sa iti placa ce gasesti aici si speram sa te cunoastem si noi.

  4. Cand auzeam pe toate blogurile carti chik-lit chik-lit:-) nu intelegeam¿? Cum sunt, asa ca prin august mi-am cumparat si eu una si am ras copios, sunt carti menite sa binedispuna, Amanda se marita de Jenny Golgan. Sunt frumoase si amuzante insa mie nu prea imi vine sa dau banii pe ele cand am o lista mareeee cu multe carti bune pe care nu le am…

    • Am citit Amanda se marita. Mi-a placut foarte mult.
      Am multe altele in biblioteca . Iti recomand „Regina gafelor”, „Sunt aiurita si se ia” si „Poti sa ti un secret”.
      Stiu cum e cand iti doresti multe carti. Iti este greu sa alegi.
      Eu de obicei astept reducerile sau mai cumpar de la alti cititori.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s