Recenzie: Numere – Rachel Ward


Numere - Rachel Ward

Numere – Rachel Ward

Ne naștem, descoperim viața, o trăim cum putem mai bine și în final inevitabilul moment al morții vine, pentru unii mai repede, pentru alții mai târziu. Nu e ceva ce putem schimba sau amâna, indiferent de cât de mult ne-am dori să fugim de acest moment.

„Numere” este o carte pe care ajungi să o citești cu interes, de la care nu ai așteptări pentru că nu știi încotro se poate îndrepta povestea, dar care, după ce citești și ultima pagină, realizezi că orice așteptare ți-ai fi fixat la început aceasta le-ar fi depășit pe toate.

Nu este o carte în care miracolele unei lumi fictive își au locul. Este o carte relativ dură care îți deschide larg ochii asupra unor aspecte foarte importante din viață.

Romanul „Numere” o urmărește pe Jem, o adolescentă de 15 ani care se izolează de lume. Acest comportament este determinat de viața grea pe care a dus-o alături de o mamă căreia i-a păsat mai mult de droguri decât de ea, de adolescența trăită alături de nenumărate familii adoptive și asistenți maternali sau în multe școli pe care a trebuit să le schimbe, dar mai mult decât atât, acest comportament este determinat de abilitatea ei de a vedea data morții fiecărei persoane pe care o privește în ochi.

Jem nu s-a atașat niciodată de nimeni, a păstrat considerabil distanța față de fiecare persoană care a încercat să intre în viața ei. Printre aceste persoane se află și mama ei adoptivă, care încearcă să îi înțeleagă comportamentul, dar care, dacă ar afla adevărul despre abilitatea ei cu siguranță nu ar mai privi-o cu aceiași ochi.

Cu această abilitate, sau blestem cum o consideră Jem, este inutil să îți faci prieteni, mai ales când ști că vor muri mult prea devreme și că tot ce va rămână în urmă lor sunt amintiri care nu lasă altceva decât o rană adâncă în suflet. În ciuda eforturilor lui Jem de a construi un zid în jurul ei, cineva tot reușește să treacă de el. Acest băiat de culoare neagră, înalt de 1.90, deșirat, neîngrijit, dar optimist și energic fără măsură, pe nume Spider, pare să fie singurul care este dispus să lupte pentru ea și să treacă peste orice o face pe ea diferită de restul lumii. Pentru el, ea este unică.

Aflați în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, sunt aruncați într-o cursă contra cronometru împotriva oamenilor ce caută pe cineva pe care ar putea da vina pentru a acoperi un dezastru, dar și împotriva timpului mult prea puțin pe care Spider îl mai are de trăit.

Această este o carte despre care mă simt ciudat să spun că mi-a plăcut. Sumbră și fără speranță, „Numere” este o carte care punctează câteva aspecte delicate. Urmărești prin ochii lui Jem imaginea unei mame denaturată căreia îi duce lipsa indiferent de comportamentul ei, sau imaginea unor copii triști și singuratici ce își petrec timpul pe străduțe dosnice sau terenuri părăsite, așa numiții copii fără speranță și fără viitor cărora sistemul nu le dă șansa nici la o vorbă încurajatoare.

Prin această lectură Rachel Ward ne transmite un puternic mesaj emoțional. Indiferent de cât de grea este viața pentru noi, ar trebuit să nu ne gândim la ziua morții, ar trebui să îmbrățișăm fiecare zi cu speranță și să o considerăm o nouă șansă de a trăi alături de persoanele care încă sunt alături de noi și pe care le iubim. Știm cu toții că acea ultimă zi inevitabil va veni, dar asta nu ar trebui să ne împiedice să ne trăim viața.

Avem parte și de câteva momente frumoase între Jem și Spider, momente în care îți vine să pui cartea pe pauză și să le vizualizezi pe repeat. Dar la fel ca în realitate, nu poți pune viață pe pauză atunci când e frumoasă, trebuie să trăiești toate momentele și o duci până la capăt.

Pentru mine, „Numere” de Rachel Ward a fost o carte specială, o lectură plăcută la care îmi doresc să citesc continuarea. O recomand tuturor celor care caută o aventură adolescentină cu un pic de tentă psihologică.

Mulțumesc Editurii Rao pentru ca mi-a oferit această carte spre recenzare.

Comandă cartea de la:

sigla_libris elefant sigla_nou
Anunțuri

4 răspunsuri la „Recenzie: Numere – Rachel Ward

  1. Sunt curioasa cum este prezentata aceasta poveste, prin ochii lui Jem. Cum vede tanara toate acele aspecte dure sau mai putin dure ale vietii, cum se simte ea, ce se intampla cand il cunoaste pe Spider. Pare destul de interesanta s sunt curioasa sa vad cum vor decurge lucrurile, care va fi finalul. Inca o recenzie reusita!

  2. Mi se pare foarte interesanta cartea, insa faptul ca personajul principal este o adolescenta, ma cam retine din a citit cartea, De mult caut o carte despre o persoana deosebita, care este diferita de toate celelalte si vede viata prin alti ochi. Cu acest prilej o sa pomenesc de filmul „Powder” (1995), care m-a marcat profund….filmul are in centru o astfel de persoana si ma face ca uneori in viata, inainte de a lua unele decizii, sa ma opresc si sa ma intreb: „Ce-ar face Powder…?”. Din pacate nu exista o carte dupa care s-a facut acest film si tare rau imi pare….Ce zici…?Cunosti o astfel de carte…?

    • Am vazut Powder si din tot ce am citit eu nu cred ca am intalnit o carte care sa aiba nici macar putina asemanare. Personajul e mult prea complex ca sa reintalnesti o asemenea personalitate in alta parte.
      Cat despre cartea „Numere”, comportamentul de adolescent este uneori greu de digerat. SI aici avem momente in care personajul este doar o copila plangacioasa, ba chiar as putea spune ca nu se maturizeaza complet pana la finalul povestii, dar povestea in sine acopera toate aceste defecte. Probabil mai are timp in urmatoarele 2 volume sa isi depaseasca personalitatea.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s