Recenzie: Ostatic 2.0: Camera din Teheran – Alex Deva (Surprize Românești)


camera din teheran

Titlu: Ostatic 2.0: Camera din Teheran
Autor: Alex Deva
Disponibilă la: Okian

 

Când am primit coletul de la autor am fost foarte curioasă să țin în mână cartea, să văd care e prima senzație pe care mi-o oferă și pot spune că a fost una foarte plăcută. De multă vreme nu am mai dat peste o carte care să fie tipărită pe o hârtie de calitate, lucioasă, albă, și care să îți facă o asemenea plăcere să o răsfoiești. Trebuie să laud și aspectul vizual al coperții, care surprinde esența poveștii, dar totuși și paginile cărții au primit o atenție deosebită, scrisul și așezarea în pagină fiind atent alese, iar, pe lângă asta, cartea vine și cu câteva ilustrații bine plasate de-a lungul textului. Cartea deși a fost publicată în regim self publishing, are un trailer și o pagină dedicată. Mie mi se pare că trailerul este unul foarte reușit.

Subiectul cărții este unul mai diferit, iar autorul abordează lucrurile într-un alt mod față de cum am fi tentați să credem. Personajul principal este un pilot de elicopter român plecat în Irac și ajunge să fie luat ostatic. Până acum nimic special, dar totuși trebuie să vă spun că el este ținut ostatic într-o cameră în care are la dispozitie un pat, un wc, i se aduce mâncare și apă dimineața, iar partea ciudată este ca are până și un calculator cu acces la internet și o cameră webb care îi întregistrează orice mișcare și o transmite live pe internet. Poate accesa orice pe internet și poate vorbi cu oricine, chiar este încurajat să facă acest lucru, iar el alege să îi scrie soției pentru a o informa de situația lui. Povestea are un final deschis, iar de-a lungul poveștii am dat peste situații care au lăsat anumite întrebări care nu au primit răspuns, dar în această privință, autorul menționează că acele întrebări vor primi răspuns într-o continuare care o rezervă cărții.

De obicei când am dat peste cărți cu un număr mic de pagini, și personajele au fost mai puține, totuși autorul a reușit să introducă un număr considerabil de personaje, majoritatea cu o împortanță sporită în finalitatea poveștii. Mi-a plăcut faptul că personajele sunt întroduse în poveste într-o manieră plăcută, fără să te facă să te întrebi „ de unde a mai apărut și ăsta?” și „ce caută aici?”.

Mi-a plăcut mult că totul este bine calculat, fiecare lucru ce urmează să se întâmple este bine ales și scris într-o maineră foarte îngrijită, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Cu toate acestea, toată această atenția acordată de către autor nu îngreunează textul, nu îl îndepărtează de cititor, ci îl face mult mai ușor de înțeles și de urmărit desfășurarea acțiunii.

Povestea este plină de acțiune pentru că, având în vedere faptul că există un ostatic, se presupune împlicit și nevoie de salvare a acestuia, iar întâmplările care decurg de aici sunt foarte antrenante. Se observă că autorul s-a documentat cu privire la această situație și a reușit să creeze o poveste care deși conține unele mici diferențe să surprindă esența.

Surpriză sau nu, autorul s-a îngrijit nu numai de promovarea cărții, ci și de promovoarea poveștii, iar pentru cei care au intrat în contact cu povestea, de-a lungul textului au dat peste link-ul cu locul unde se poate vedea înregistrarea pe net a ostaticului(poate de prea multe ori), ca și cum te-ar ispiti să vezi dacă chiar există, iar pagina chiar există în caz că până acum nu ați fost curioși să încercați linkul.

Un singur lucru m-a deranjat la poveste, dar nu pot spune că e un minus foarte mare, ci mai mult o prefernință personală, și anume lipsa unei evoluți psihologice a personajelor, o evidențiere a reflecției interioare a lor, a modului în care situația rezonează cu forul lor interior. Mi-ar fi plăcut să văd și acest aspect în poveste, pentru că altfel personajele mi-au părut mult prea perfecte și sigure pe ele.

Cartea o recomand oricui îi place să citească.

Interviu cu Alex Deva

Laura: Vreau să încept prin a vă ruga să ne spuneți câteva lucruri despre dumneavoastră?
Alex Deva: Am treizeci și șase de ani și lucrez cu calculatoare, dar sînt destul de activ în pasiunile mele, printre care se numără limbile străine, pilotajul, chitara electrică ori scrisul.

Laura: Ce v-a determinat să scrieți o carte?
Alex Deva: O idee care mi s-a părut originală și exploatabilă: o luare de ostatic complet non-conformistă, și eforturile ingenioase de recuperare depuse de autorități. Am vrut să o scriu în românește pentru că mi-am închipuit că nu sînt singurul cititor de cărți electronice dezamăgit de cît de puține romane românești se pot găsi la Amazon. Apoi, încurajat de ilustrațiile lui Darius Panaite, am decis să distribui cartea și pe hîrtie.

 Laura: Cum ați găsit subiectul și ce anume v-a inspirat să scrieți Ostatic 2.0: Camera din Teheran?
Alex Deva: Subiectul romanului l-am format cu dificultate, dintr-un amalgam de idei de calități diferite, gîndite și analizate de-a lungul unui an. De multe ori am scris înghesuindu-mă singur într-un colț din care nu am mai știut să ies, fiind obligat apoi să șterg ultimele pagini și să reimaginez acțiunea, deci procesul nu a fost fluid, iar inspirația nu întotdeauna constructivă.

Laura: Ați făcut o trecere de la o carte de programare la un techno-triller. Cum ați vrea să continuați?
Alex Deva: Să publici în România, dacă nu beneficiezi deja o solidă reputație, poate fi o aventură păguboasă. Totuși, cred că dacă părerile cititorilor săi sînt bune, un autor e încurajat să continue. Îmi doresc să mai public romane de ficțiune; în ce privește programarea, dată fiind natura domeniului, utilitatea cărților e limitată, dar am avut rezultate bune ca instructor.

 Laura: Ați lăsat de înțeles că va urma o continuare. Ați început deja să scrieți pentru ea? Ne puteți da mai multe detalii despre ea?
Alex Deva: Povestea lasă într-adevăr loc de o continuare, dar voi începe să lucrez la ea doar cînd o voi avea suficient de bine conturată în minte. E posibil să public un alt roman între timp.

 Laura: Ați împrumutat puțin din personalitatea și caracterul dumneavoastră personajului principal?
Alex Deva: Toate personajele au importanță comparabilă, nu am intenționat ca unul anume să fie propriu-zis principal, și singura metodă pe care o cunosc de a construi un personaj este să copiez, selectiv, aspecte din propria mea personalitate. Chiar și în cazul personajelor negative.

 Laura: Care a fost cel mai dificil personaj de creat și de ce?
Alex Deva: Personajele cu emoții mai evidente mi se par cel mai dificil de construit, pentru că e greu să găsesc echilibrul între o descriere adecvată a trăirilor – fără de care povestea devine fadă și superficială – și diluarea elementului de acțiune (așa-zisul “pacing”). Mai ales cînd aprecierea acestui mix e subiectivă și aparține fiecărui cititor!

  Laura: Sunt mulți scriitori ale căror scrieri stau undeva într-o arhiva în calculatorul propriu, sau în agende proprii. Dumneavoastră ați avut curaj și ați publicat. Dacă am înțeles bine cartea este publicată în regim self-publishing. Aveți vreun sfat pentru cei care se gândesc să publice o carte?
Alex Deva: Procesul de self-publishing, în ziua de azi, poate fi necostisitor și, dacă autorul consideră, cu sinceritate, că a produs un text de interes – pentru cititor, nu pentru sine! – atunci nu are nicio scuză să îl țină în sertar. Cel mai important sfat pe care l-aș da unui astfel de autor este să își evalueze scriitura cu ochii unui cititor, fără interferența orgoliului personal, și eventual să o modifice pînă cînd devine convins că prezintă cu adevărat interes. Eu, cel puțin, asta am făcut!

  Laura: De ce ar trebui să citească lumea cartea dumneavoastră?
Alex Deva: Ca să se relaxeze timp de cîteva ore cu o poveste originală și captivantă, locală dar și exotică, ce are personaje palpabile și realiste, și augmentată de ilustrații frumoase.

 Laura:  Aveți un mesaj pentru cititorii dumneavoastră?
Alex Deva: Această carte a fost creată pentru a fi plăcut de citit. Dacă v-a plăcut s-o citiți, dați-o mai departe!

***

După cum știți, la Surprize Românești, puteți câștiga exemplarul cărții recenzate. Tot ce trebuie să faceți, pentru a intra în tragerea la sorț, este să îmi spuneți ce părere aveți despre această carte și să distribuiți pe facebook această recenzie. În data de 18.01.2014 voi face extragerea și voi oferi cartea unuia dintre voi.

Mulțumesc Domnului Alex Deva că ne-a propus această carte.Vă dorim mult succes în continuare.

Cartea o puteți comanda de aici:

okian amazon
Anunțuri

10 răspunsuri la „Recenzie: Ostatic 2.0: Camera din Teheran – Alex Deva (Surprize Românești)

  1. Subiectul cartii mi se pare destul de interesant. Nici nu mai stiu cand am citit ultima oara o carte de un autor roman. Mi-ar placea sa o citesc. 🙂

  2. Nu pot spune foarte multe despre carte, nu-mi pot oferi parerea intr-un comentariu asa cum ar trebui pentru simplul fapt ca nu am citit-o. Dar imi place. Este un subiect unic, un subiect care te poate transpune intr-o cu totul si cu totul alta lume, un subiect original si interesant. Mi-ar placea sa citesc cartea, si ar fi prima de genul acesta pe care as citi-o.

    Facebook:

  3. O carte care promite. O recenzie buna.
    Ma bucur sa intalnesc la voi pe blog autori cat mai indrazneti.
    Avem nevoie de oameni care sa aibe curajul sa publice deoarece suntem asaltati de literatura americana si britanica.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s