Recenzie – ANNA ÎN VEŞMÂNT DE SÂNGE de KENDARE BLAKE


Anna in Vesmant de Sange de Kendare Blake

Titlu: Anna in vesmant de sange
Seria: Anna in vesmant de sange
Volumul: 1
Autor: Kendare Blake
Editura: Leda
Disponibilă la: Leda, Libris, Elefant, Diverta

Tags: Literatura universala, fictiune,fantasyrecenzie,rezumat, carte, recomandare carte,recomandare cartiFictiune pentru adolescenti
În mod normal nu aş fi spus că îmi doresc să citesc o carte horror cu descrieri care pe alocuri depăşesc limita de tolerabilitate a stomacului meu, dar „Anna în veşmânt de sânge a reuşit să devină tot mai interesantă pe măsură ce am întors paginile.

Cartea este scrisă la persoana I, povestea este spusă din perspectiva personajului principal – Cas , care are o mulţime de gânduri amuzante. Deci cartea, deşi horror, reuşeşte să stârnească deopotrivă amuzamentul cititorilor.

„Anna în veşmânt de sânge” mi-a amintit de un serial de televiziune american – Mesaje de dincolo – dar parcă serialul este o variantă mai blândă în privinţa descrierilor morbide.🙂

Cas este un adolescent special. El a moştenit darul tatălui său de a-i „ucide” definitiv pe morţii prinşi în această lume. Deşi este o ocupaţie extrem de riscantă, băiatul pare că a acceptat de mult ideea şi chiar e ataşat de acest stil de viaţă.
Împreună cu mama sa, care este o vrăjitoare Wica şi un motan super- simpatic, Cas este mereu pe drum, călătorind în căutarea morţilor ucigaşi. Eroul nostru nu este genul de băiat sociabil şi comunicativ, nici d-l „perfect look”. Misiunea sa specială l-a ţinut departe de prieteni, de fete, de termenul de viaţă personală şi de un loc căruia să-i poată spune acasă.

După ce îşi termină socotelile cu fantoma etichetată drept Autostopistul Districtului 12, Cas îşi face bagajele şi pleacă din nou la drum. De data aceasta, destinaţia este Thunder Bay, Ontario, iar fantoma vizată este Anna Korlov, cunoscută drept Anna în veşmânt de sânge.

Anna este o fantomă cumplită care omoară fără milă pe oricine trece pragul casei în care a locuit cât timp a fost în viaţă. Nimeni nu a văzut-o vreodată pe Anna, nimeni nu îi ştie povestea tragică şi nimeni nu are curaj să înfrunte această fantomă sângeroasă. Nimeni … cu excepţia lui Cas, care prima dată aterizează involuntar în casa Annei. Atunci când o vede pe Anna purtându-şi veşmântul însângerat, acesta are senzaţia că priveşte moartea în ochi, dar dintr-un motiv cu totul necunoscut, zeiţa morţii îi cruţă viaţa.

Cas are o tentativă de a o ucide, dar această fantomă este mai puternică decât tot ce a întâlnit în trecut. În Anna sălăşluiesc două personalităţi distincte : o fată inocentă şi un monstru tăcut însetat de răzbunare. Pentru a-i afla secretele şi sursa puterii, Cas este nevoit să apeleze la noii prieteni pe care şi i-a făcut în Thunder Bay.

Numai că, după ce reuşeşte să o elibereze pe Anna de blestemul malefic, Cas nu o mai poate omorâ pe fata cu ochi inocenţi, iar durerea ei îl înduioşează. În scurt timp, Cas realizează că i s-au cam aprins călcâiele după Anna, iar eu nu-l pot contrazice atunci când afirmă că el este „visul erotic al oricărui psihiatru”.

Din păcate povestea de iubire nu ţine prea mult, deoarece Cas o pierde pe Anna în lupta cu demonul care i-a ucis tatăl. Anna decide să se sacrifice pentru a-i salva pe Cas şi pe prietenii lui.

„Anna în veşmânt de sânge” este o carte care mi-a plăcut şi care nu mă aşteptam să-mi placă. Este un roman cu mult mister, suspans şi întrebări al căror răspuns se pierde într-o ceaţă densă. Kendare Blake povesteşte degajat, pare că nu se grăbeşte în a elucida misterul.

Personajul principal, Cas, mi s-a părut a fi anti-social până la sosirea în Ontario . Această vocaţie a lui – aceea de vâna şi ucide fantome – îl transformă într-un tip singuratic şi închis. Devine comunicativ doar atunci când doreşte să obţină informaţii şi spre norocul lui, îl ajută puţin şi fizicul. Pe scurt, nu e genul de erou după care fetele ar fi înnebunite. Dar ( pentru că şi în această situaţie există un „dar”) este un personaj aparte, special, misterios, inedit.

Până să ajungă în Thunder Bay, drumul îi oferea senzaţia de libertate şi îi era singurul prieten ( asta dacă îl excludem pe Tybalt – motanul super-simpatic utilizat în scopuri oculte). Personal, mi s-a părut că tocmai această singurătate l-a făcut pe Cas să se apropie de Anna. Chiar el spune la un moment dat că „Moartea e lumea mea. Tot restul, şcoala şi prietenii, nu înseamnă decât lucruri care-mi stau în drumul spre următoarea fantomă.” Anna e moartă, deci e din lumea lui. Îi este mai aproape de suflet şi îl înţelege mai bine decât orice muritor.

Tot Anna este cea care îl determină să îşi dorească să nu fi avut această vocaţie, iar spre final, Cas trece peste misiunea lui şi încearcă exact contrariul: să o protejeze pe fantoma de care s-a îndrăgostit. Autoarea a creat o poveste de dragoste inedită şi interzisă între un muritor şi o fantomă.

Finalul nu m-a luminat prea tare şi mai am încă nişte semne de întrebare neelucidate, dar doza de optimism a lui Cas îmi lasă speranţa că nu s-a resemnat şi că va încerca prin orice mijloace să o aducă pe Anna înapoi. Nu ştiu cum mă aştept eu ca această poveste să aibă un happy end pentru că în definitiv, Anna e o fantomă care aparţine lumii de dincolo, iar Cas , cu tot cu vocaţia lui specială, e totuşi un muritor care nu poate rupe graniţa dintre cele două lumi. Aştept ca autoarea să mă surprindă plăcut în următorul volum.

„Anna în veşmânt de sânge” este o lectură recomandată după miezul nopţii pentru un plus de horror şi suspans.
CITATE:

„Autostopistul nu ţipă în timp ce se chirceşte, dar poate că nici n-ar fi avut cum: beregata îi e retezată, iar lichidul negru i s-a scurs până în gură.”

„Ea e moartea însăşi, cumplită şi iraţională, şi chiar când e în veşmânt de sânge şi vene tot nu pot să fac altceva decât să mă holbez la ea.”

„Forţa ei face ca vulnerabilitatea să-i fie şi mai înduioşătoare. Eu ar trebui să fiu mai presus de aşa ceva.”

„Îmi doream ca pumnalul meu să fie bun şi la altceva decât la adus moartea, să fi putut străpunge cu el prin timp şi să fi intrat în casa aia, în bucătăria aia, unde o încolţea el, şi s-o fi scos de-acolo. Aşa, m-aş fi asigurat că va avea viitorul pe care ar fi trebuit să-l aibă.”

„Asta să fie ce voiam? Am eliberat-o. Tocmai am lăsat să scape din temniţă fantoma pe care am fost trimis s-o nimicesc.”

„Ea e cu mine. Ea e rostul meu şi-o să ne salvăm unul pe celălalt. O să-i salvăm pe toţi. După care o s-o conving că ea trebuie să rămână aici. Cu mine.”

Editura Leda