Recenzie – Opal de Jennifer L. Armentrout


imageTitlu: Opal
Seria: Lux
Volumul: 3
Autor:  Jennifer L. Armentrout 
Editura: Leda
Disponibilă la: Leda, Libris, Elefant, Diverta

Tags: Literatura universala, fictiune,fantasyrecenzie,rezumat, carte, recomandare carte,recomandare carti,Adolescenti, Fictiune pentru adolescenti, extraterestri

Am citit cartea aceasta cu o curiozitate flămândă. Seria LUX m-a captivat în totalitate şi cu siguranţă fac parte din Team Daemon.

Există un nivel foarte ridicat de tensiune încă de la începutul cărţii. Multiplele frustrări acumulate pe parcurs izbucnesc în interiorul personajelor şi schimbă caracterul acestora.

Observăm o Katy mult mai responsabilă, mai matură, mai hotărâtă, capabilă să ia decizii la limită şi să facă alegeri mai înţelepte. Daemon, la rândul lui, este mult mai protector şi deşi încă se mai ascunde în spatele zâmbetului arogant, i se poate simţi teama de a pierde fiinţele dragi şi nesiguranţa următorului moment. Neliniştile se acumulează şi începe o luptă, în care preţul alegerilor făcute este chiar viaţa.

Dawson nu poate trăi fără Beth, iar Katy îi promite că o vor aduce înapoi pe iubita lui. Însă pentru această misiune, Daemon şi Katy sunt nevoiţi să facă un pact cu diavolul şi acceptă o alianţă cu Blake. Riscurile sunt uriaşe, dar miza acoperă teama, aşa că Daemon, Katy, Dawson şi Blake încep un antrenament chinuitor contra-cronometru pentru a se putea infiltra într-una dintre cele mai securizate clădiri ale grupării Daedalus.

Deşi nu se ştie dacă va mai exista un „mâine” pentru ei, Daemon şi Katy îşi folosesc toate resursele de optimism şi petrec împreună timp de calitate în care se încurajează reciproc, îşi fac planuri şi se bucură de fiecare moment.

Se ştie că speranţa moare ultima, dar speranţa lor, deşi tensionată la maxim, pare specială, înălţătoare, luminoasă. Deasemenea mai există şi un vechi proverb care ne aminteşte că „de ceea ce ţi-e frică, nu scapi niciodată.” Aşa se întâmplă şi de data aceasta, iar cele mai negre coşmaruri ale lui Daemon devin realitate în momentul în care Katy rămâne captivă în clădirea organizaţiei secrete.

Dacă va reuşi sau nu să o salveze, dacă va proceda precum Dawson şi nu îşi va găsi liniştea până când nu o va avea înapoi pe femeia iubită, rămâne să aflăm în cartea a patra a seriei, care sper să apară cât mai curând (chiar mâine dacă e posibil).

Pe parcursul cărţii am simţit toate sentimentele contradictorii ale lui Kat, dar şi teama ei uriaşă de a-l pierde pe Daemon. De fapt, o umbră de tristeţe planează asupra acestui volum, iar sentimentul de nesiguranţă amplifică tonurile de cenuşiu.
Ca întotdeauna, Daemon m-a surprins. Deşi sunt sigură că orgoliul lui va ajunge până la cer, trebuie să mărturisesc că e într-adevăr grozav. În orice împrejurare îşi păstrează mintea lucidă şi are puterea de a privi înainte cu optimism, deşi totul în jur se prăbuşeşte. M-am întrebat de multe ori cum de poate zâmbi sau de unde mai are forţă să îi ridice şi pe ceilalţi de jos. Şi DA, o iubeşte pe Katy. Chiar dacă i-a luat cam mult să o spună cu voce tare, sunt sigură că oricine şi-ar fi dat seama că aşa e. La urma urmei, iubirea se simte nu se declară.

Nu lipsesc veşnicele tachinări, dar atmosfera este încărcată, iar zâmbetele şi momentele amuzante sunt fugitive. Planul de a o elibera pe Beth presupune multă muncă, durere provocată de expunerea la onix şi un risc uriaş: acela de a fi prinşi sau ucişi. În asemenea condiţii, timpul liber se cam anulează, dar scurtele momente de intimitate dintre Daemon şi Katy sunt chiar fierbinţi.

Jennifer L. Armentrout a reuşit să creioneze scene de o profunzime incredibilă. Am simţit emoţia fiecărui personaj pe tot parcursul poveştii şi aproape că m-a durut pe mine groaza şi strigătul disperat al lui Daemon din final.

Finalul m-a distrus psihic şi m-a lăsat suspendată în aer, undeva la o înălţime considerabilă. E genul acela de sfârşit care te ţine cu sufletul în gât şi care te face să trimiţi mail-uri editurii pentru a afla când apare următorul volum.

Bineînţeles că m-a captivat maxim şi acest volum. Abia aştept ca povestea să continue în Origin şi subliniez că de această dată mă aştept la un happy end.
CITATE:

„Poate că pe unele fete le deranjează că iubiţii lor nu spun niciodată cuvăntul ăla de şase litere. Ca să fiu sinceră, cred că şi pe mine m-ar fi deranjat dacă ar fi fost vorba de un alt băiat, dar cu Daemon, ei, pentru el cuvintele acelea nu vor fi niciodată uşor de pronunţat, deşi nu avea nicio problemă să-mi arate sentimentele lui.”

„Era iubirea noastră – era speranţa noastră că vom scăpa din toate astea, că avem un viitor.”

„- Eşti uimitor.
-Sunt convins că nu ţi-ai dat seama de asta abia acum.
-Nu. Am ştiut întotdeauna. M-am uitat la el cum îşi alege o altă căpşună. Poate nu chiar de la început …”

„- Te iubesc, Katy. Te-am iubit mereu. Te voi iubi mereu, a spus el, cu vocea îngroşată şi răguşită de frică. O să vin după tine. O să …”

Editura Leda