Recenzie – E UŞOR SĂ MĂ RĂNEŞTI de TAMMARA WEBBER


Tammara-Webber__E-usor-sa-ma-ranesti__606-8754-01-7-785334285479Titlu: E usor sa ma ranesti
Autor: Tammara Webber
Editura: Epica
Colectia: EpicLove
Disponibilă la: EpicaLibris, Elefant, Diverta

Tags: Literatura universala,fictiunerecenzie,rezumat,carte, recomandare carte,recomandare carti,Adolescenti, Fictiune pentru adolescentiContemporary Fiction,  EpicLoveromance,YA, drama
Mi-am dorit extra- super- mult această carte. Am citit înainte E uşor să te iubesc” de aceeaşi autoare şi am fost impresionată (cred că mai mult decât era cazul🙂 ) de Landon Lucas Maxfield .

Bineînţeles că am dorit ca povestea să fie aprofundată pentru că viaţa lui Lucas de dinaintea facultăţii era cam în ceaţă, iar el nu părea prea dispus să vorbească despre trecutul lui.

Am „devorat” cartea E uşor să mă răneşti care e la fel de uşoară, dulce şi captivantă. Este aceeaşi poveste de iubire, spusă de data aceasta de Lucas plus trecutul lui detaliat. Chiar voiam să cunosc mai bine acest personaj, iar Tammara Webber a oferit această şansă cititorilor ei.

Landon Lucas Maxfield a avut parte de o copilărie perfectă, cu doi părinţi iubitori şi răsfăţ din plin. Dar tot ce e frumos se termină întotdeauna repede, iar la vârsta de treisprezece ani, Landon trăieşte o tragedie care îi va marca întreaga existenţă: mama îi este ucisă, iar el asistă neputincios şi legat la această scenă horror. Tatăl lui nu reuşeşte să treacă peste această întâmplare îngrozitoare, iar Landon se vede nevoit să îşi înfrunte singur groaza şi coşmarurile.

Trauma se amplifică în momentul în care este nevoit să se mute la bunicul său şi să se rupă de tot ceea ce era familiar şi cunoscut. Descrierea răzvrătirii sufleteşti a copilului de 13 ani este una copleşitoare şi sfâşietoare. Durerea pierderii mamei, teama provocată de ziua de mâine, sentimentul de vinovăţie şi nepăsarea tatălui se cumulează şi se amplifică în sufletul lui Landon tot mai mult cu fiecare moment, cu fiecare zi, cu fiecare an. Trecerea timpului îl transformă pe Landon Lucas Maxfield într-un inadaptat, un rebel al societăţii, un bătăuş necontrolat care frecventează locuri rău-famate şi face parte din cercuri dubioase. Şcoala, studiile, facultatea nu se află nicidecum pe lista lui de priorităţi. Viitorul este incert, singurătatea îl ţine prins cu o gheară sinistră, iar el se duce tot mai mult la fund, distrugându-se lent.

Ajutorul vine în mod neaşteptat de la Charles Heller, un prieten de familie, care nu a încetat niciodată să creadă în Lucas. Acesta reuşeşte să îl motiveze pe băiat să se înscrie la facultate, îi oferă o nouă speranţă care i- ar putea schimba viaţa fără sens şi îl scoate astfel din gaura neagră în care intrase. În mod surprinzător, Lucas se agaţă de această şansă, se mobilizează şi intră la facultate unde demonstrează că este inteligent şi responsabil. Cu toate acestea amintirile dor , iar rănile încă sângerează, chiar dacă el nu le bagă în seamă.

Lucas îşi ocupă tot timpul şi face tot posibilul să îşi construiască un viitor fără implicaţii sentimentale … până o cunoaşte pe Jacqueline. În scurt timp se îndrăgosteşte de ea, dar fata îi aparţine altui băiat. Însă printr-o conjunctură a sorţii, Jacqueline se desparte de Kennedy, iar după ce Lucas se transformă în salvatorul ei, fata devine atrasă de el.
Numai că rănile lui Landon Lucas Maxfield sunt adânci, iar teama în faţa unei relaţii serioase cu Jacqueline îl face să dea înapoi şi să nu-şi recunoască sentimentele prea uşor. Cum vor trece peste obstacole, cum îşi va vindeca Lucas sufletul făcut bucăţi cu mult timp în urmă, rămâne să descoperiţi singuri citind cartea Tammarei Webber.

„E uşor să mă răneşti” mi-a plăcut mai mult decât cartea precedentă. În „E uşor să te iubesc”, prin ochii lui Jacqueline, am văzut un Lucas foarte sigur pe el, extrem de curajos şi chiar puţin indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Citind această a doua carte, îmi dau seama că toată acea siguranţă era doar un paravan, iar în sufletul lui se dădea o luptă crâncenă între trecut şi prezent, între „trebuie” şi „vreau”.

„E uşor să mă răneşti” ne dezvăluie cele mai intime secrete ale personajului principal, temerile şi speranţele lui. Cititorul ajunge să îl cunoască profund pe Lucas, să îl înţeleagă, să sufere, să simtă şi să se bucure în acelaşi timp cu el. Deasemenea, Lucas este mai îndrăzneţ şi mai direct în descrieri, în timp ce Jacqueline e mai mult insinuantă.

Cartea reliefează puterea vindecătoare a iubirii. În cazul lui Lucas, dragostea devine un antidot al suferinţei. Jacqueline vindecă un trecut marcat de durere şi pune bazele unui viitor luminos. Şi chiar dacă acest proces nu este unul simplu, autoarea face să pară totul „ATÂT DE UŞOR” …

„E uşor să te iubesc” mi s-a părut a fi o carte „dulce”. „E uşor să mă răneşti” este o carte „sensibilă”. Deşi ambele cărţi prezintă aceeaşi poveste de dragoste, veţi vedea totuşi diferenţele. Eu am fost cucerită mai mult de povestea lui Lucas.

Aşa cum am spus, mi-am dorit să citesc cartea şi sunt bucuroasă că am avut această ocazie. A meritat fiecare pagină întoarsă pentru că acest roman m-a emoţionat şi l- am văzut ca pe o lecţie de viaţă care te învaţă să mergi mai departe şi să dai o şansă iubirii chiar şi atunci când totul pare distrus.

Tammara Webber a creionat cu pricepere viaţa tumultoasă a lui Landon Lucas Maxfield şi a creat un personaj special care oferă o perspectivă inedită asupra iubirii şi a vieţii în general.

Este o carte provocatoare şi interesantă, care creează dependenţă până la ultima pagină.

CITATE:

„Pentru oamenii obişnuiţi, inelul din buză reprezenta opusul accesibilităţii. Era o barieră auto-construită şi servea drept avertisment că durerea nu mă putea opri, ba chiar îmi plăcea.”

„N-am să mă las niciodată intimidat de vreo odraslă care se dă în spectacol pe banii părinţilor; ştiu cât de rapid poate să dispară totul, mai ales atunci când nimic nu a fost, vreodată, al tău.”

„Fusesem atras de ea săptămâni întregi, dar păstrasem distanţa până în noaptea în care devenisem protectorul ei. Ca în acel proverb chinezesc care spune că , dacă salvezi o viaţă, vei avea pentru totdeauna o responsabilitate faţă de acea persoană, nu o puteam lăsa să se scuture de praf şi să pornească mai departe.”

„Aş putea să o desenez numai din atingeri, fără să îi văd trupul gol.”

„Toţi avem nevoie de momentele nostre de singurătate, dar această fată nu ar trebui să se simtă niciodată singură.”

Epica