Recenzie – Marat: iubirea are spini de Nataşa Alina Culea


Titlu: Marat: iubirea are spini
Autor: Natasa Alina Culea
Editura: ePublishers
Disponibilă laElefant

Tags: Literatura romana contemporana, Chick lit, recenzie rezumat carte, recomandare carte, recomandare carti, Autor roman
Cuvintele de început au fost ca un praf magic, ca o adiere caldă care introduce cititorul într-un univers magic în care totul e posibil. M-am simţit luată de mână şi atrasă în poveste cu promisiunea că nu voi regreta. Şi nu am regretat.

Există iubiri care ard şi nu se sting. Există priviri peste care timpul nu are putere să aştearnă praful uitării. Există persoane şi momente ce rămân pentru totdeauna gravate în suflet asemeni unor tatuaje atrăgătoare sau din contră, asemeni unor cicatrici adânci şi monstruoase.

Cartea Nataşei Alina Culea prezintă cititorilor o poveste de iubire unică, profundă, emoţionantă şi tulburătoare. Iubirea dintre Marat şi Alina este la început o simplă scânteie din care apoi izbucneşte un foc mistuitor ca le va arde vieţile amândurora timp de 12 ani. Este acel gen de iubire care îţi consumă raţiunea până când inima învinge. Iubirea capabilă să înfrunte logica şi să sfâşie graniţele impuse de timp.

În timpul unei călătorii de afaceri în Beijing, Alina îl cunoaşte pe Marat – un bărbat sexy, misterios, singuratic. Acum, aş greşi spunând că cei doi s-au simţit atraşi unul de celălalt pentru că adevărul este că s-au îndrăgostit fulgerător. Iniţial, am pus acest fapt pe seama decorului exotic şi al muzicii îmbătătoare (aspecte pe care autoarea le descrie excepţional) . Dar sentimentele Alinei care rămân neschimbate o dată cu trecerea anilor, mi-au demonstrat că întotdeauna a fost vorba despre dragoste şi nu doar despre o pasiune arzătoare.

„Voiam să îi spun că nu îi pot face asta lui Denis, că nu aş mai putea trăi cu mine apoi, călcând pe valori în care am ales să cred. Voiam să îi spun că nu îl voi uita niciodată. Voiam să îi spun atât de multe, dar cuvintele îmi mureau pe buze nerostite.”

Deşi Marat întruchipează idealul de iubire, Alina reacţionează ca orice persoană lucidă şi bine ancorată în realitate. Ea alege să spună „nu” şi să se întoarcă la viaţa ei din Bucureşti alături de un om pe care nu îl iubeşte, dar care îi oferă siguranţă şi cu care are împreună un trecut. Responsabilităţile, moralitatea, încrederea celorlalţi, aşteptările pe care cei din jur le au de la ea, teama de a nu răni persoanele care o iubesc, afurisita de conştiinţă care e mai rea decât un călău cu sabia în mână, toate contribuie cu succes la decizia Alinei de a părăsi Beijingul şi de a renunţa la iubire.

„Nu am dormit în noaptea aceea, decizia mea trebuia să-mi aducă linişte în suflet, în schimb, mi-a răpit-o pe toată.”

Şi totul ar fi uşor dacă inima ar accepta deciziile raţiunii, dar… Marat rămâne întipărit în sufletul ei, iar în faţa durerii sufletului, raţiunea cea perfidă se dă întotdeauna câţiva paşi înapoi şi ridică neputincioasă din umeri. Astfel se face că anii trec, Alina se complace într-o relaţie fără iubire, iar timpul pare incapabil de a şterge amintirea lui Marat.

„Trandafirul pe care mi l-a dat mi-a umplut sufletul de spini, iubirea doare nespus de tandru.”

Relaţia cu Denis nu are niciun viitor, iar Alina pune punct când acesta o cere în căsătorie. Este un moment dureros pentru că abia atunci conştientizează că evitând atât de mult să îl rănească, de fapt l-a rănit mai tare. În continuare, fata se axează pe carieră, devine un fotograf de succes, călătoreşte mult şi reuşeşte prin fotografiile ei să arate o altă faţă a lumii în care trăieşte … dar rămâne singură, neimplicându-se în niciun fel de relaţie sentimentală şi căutând fără încetare acea fantomă dulce a trecutului cu numele de Marat.

„Ce viaţă este asta, când mori în fiecare clipă?”

După 12 ani de aşteptat miracole şi căutări zadarnice, Alina suferă o depresie şi hotărăşte să renunţe la viaţă. Prietena ei, Alessia, o salvează la timp şi în acel moment realizează că Marat nu era o simplă obsesie ci chiar aerul pe care Alina îl respira. Pentru a-şi scoate prietena din agonia în care trăia, Alessia decide să îl găsească pe Marat.

„Chiar şi poveştile au un sfârşit, doar că povestea mea a durat nefiresc de mult …”

Un detectiv particular reuşeşte să îl localizeze pe Marat în Moscova, dar oare dupa 12 ani va mai fi el acel bărbat care ocupa visurile, fanteziile şi întreaga existenţă a Alinei?

Nu vreau să dezvălui finalul. Tot ce pot să spun este că sfârşitul este la fel de sensibil ca întreg parcursul romanului.

Doisprezece ani de aşteptare, cu imaginea unui bărbat gravată permanent în suflet şi în minte… Pare ireal, dar oare cine nu visează o astfel de iubire în care raţiunea să nu existe? E ca şi cum ai lăsa focul să te ardă din proprie voinţă doar pentru a-i demonstra vieţii că dorinţele inimii sunt mai importante decât nişte reguli stupide şi raţionale. Câţi dintre noi au însă puterea de a renunţa la tot şi toate pentru un vis , pentru o dorinţă, pentru o iubire incertă?

M-a emoţionat Alina. Deşi mi s-a părut tot timpul copilăroasă, dezorganizată, fragilă chiar, curajul ei de a renunţa la siguranţă şi de a pleca pe cont propriu în căutarea unui vis este cu adevărat admirabil.

„Marat: iubirea are spini” este o lectură lejeră, uşoară. Este ca o sursă binecuvântată de evadare din cotidianul anost. Dar, în acelaşi timp este o lectură care te scutură serios şi care provoacă o serie de întrebări personale. Tu de câte ori ai lăsat raţiunea să câştige? De câte ori ai renunţat la ceea ce conta cu adevărat pentru a face bineînţeles, ceea ce trebuie? De câte ori ai considerat că fericirea celorlalţi este responsabilitatea ta? De câte ori ai rămas pe loc cu unghiile adânc înfipte în podul palmelor, când tot ce îţi doreai era să pleci? Inevitabil, mi-am pus şi eu aceste întrebări, dar am preferat să nu-mi răspund. Ştiu că este un fel de fugă, dar măcar nu lasă un gust amar…

În afară de o poveste de iubire incredibil de emoţionantă, Alina ne oferă o lecţie de viaţă şi ne demonstrează puterea unui sentiment în care azi, puţini mai cred. Viaţa e mult prea scurtă. De ce oare ne-am priva singuri de iubire şi de ce am accepta să ne încorsetăm de reguli rigide? Alina este un personaj care curajul sa spună „nu” şi să ceară vieţii ceea ce îşi doreşte cu adevărat. Nu acceptă nimic altceva în afara lui Marat. Aruncă la gunoi tot ceea ce NU e Marat şi nu acceptă niciun compromis. E ca şi cum i-ar spune vieţii să nu îi mai dea ceai, dacă ea îşi doreşte tequila. Şi mi-a plăcut maxim faptul că până la urmă, viaţa e cea care trebuie să se conformeze dorinţelor Alinei şi nu invers.

„Pentru Marat aş face orice nebunie. Oricum, el merită totul, nu am mai cunoscut un asemenea bărbat şi nu cred că voi mai cunoaşte altul la fel; de altfel, nici nu mă interesează să cunosc pe altcineva.”

Şi într-adevăr „iubirea are spini” , dar spinii iubirii nu vor sfâşia niciodată un suflet aşa cum o fac regretele.

Există iubiri mai presus de raţionament, iubiri care pot înfrunta şi învinge destinul. Iubirea dintre Marat şi Alina este o astfel de iubire sublimă, iar povestea lor este menită să ofere speranţă şi încredere în dragoste.

Marat: iubirea are spini” este prima carte scrisă de un autor român pe care o citesc după foarte mult timp. După ce am terminat cartea, vreau să-i mulţumesc autoarei că m-a „plimbat” prin această poveste. Cartea nu m-a dezamăgit niciun moment, ba chiar am citit-o cu plăcere şi sunt extrem de bucuroasă că un autor român a reuşit să-mi capteze atenţia până la ultima pagină a unui roman.

Recomand această carte cu mult entuziasm. Anumite cărţi au darul de a te face să le simţi, iar „Marat …” este una dintre ele.

CITATE:

„Noi suntem unici şi fiecare iubire e unică, nimeni nu deţine reţeta potrivită tuturor.”

„Greşeala mea este că am raţionalizat iubirea, în loc să o trăiesc şi să o accept în viaţa mea ca pe un dar divin ce era.Justiţia oamenilor nu există în legile inimii.”

„Am atâtea motive să-i iubesc umbra, să-l caut în lumea asta nepăsătoare.”

„Cum aş putea să-mi smulg inima din piept şi să trăiesc fără ea şi de ce aş face asta? Iubirea este vina mea?”

„Marat a venit la mine când nu mai aveam nicio speranţă.”

 

Mulţumesc autoarei, Natasa Alina Culea pentru aceasta carte. 

Despre autoare:
Link-uri Sociale: Blog | Facebook | Goodreads