Recenzie – Nu sunt amanta nimănui de Mary Balogh


nu-sunt-amanta-nimanui_1_fullsizeTitlu: Nu sunt amanta nimănui
Autor: Mary Balogh
Editura: Orizonturi
An apariţie: 2013
>>Cumpara cartea<<

După o sumedenie de cărţi din domenii ca young adult, fantasy sau urban fiction, acest historical romance a fost ca o pralină dulce după o cană de cafea amară. Aşa cum ne-a obişnuit, Mary Balogh poartă şi de această dată cititorul printr-o poveste cu adevărat romantică, dar căreia nu-i lipseşte amuzamentul, dinamismul şi bineînţeles suspansul care te determină să mai întorci o pagină, apoi încă una … până ajungi la finalul care te umple de optimism.
„Nu sunt amanta nimănui” este un roman excepţional al autoarei pe care eu îl pot descrie simplu ca fiind o doză de relaxare binemeritată după o săptămână încărcată. M-au cucerit deopotrivă personajele şi acţiunea , iar romantismul poveştii a fost atât de dulce încât pot afirma că această carte se asortează perfect sezonului de toamnă.

Viola Thornhill nu a avut nici pe departe o viaţă roz. Ca şi copil nelegitim, ea a fost crescută doar de mamă, împreună cu sora şi fratele ei. Mama însă se recăsătoreşte, iar moartea ulterioară a tatălui vitreg le lasă familia îngropată în datorii. Fiind cea mai mare, Viola se consideră răspunzătoare pentru fraţii mai mici şi acceptă şantajul lui Daniel Kirby , transformându-se astfel într-o curtezană de lux pe nume Lilian Talbot.
Întreaga Londră o râvneşte dar puţini sunt cei care îşi pot permite luxul unei nopţi petrecute în patul magnificii prostituate renumită atât pentru frumuseţea ei cât şi pentru talentul extraordinar de a produce plăcere maximă.
Atunci când bătrânul conte de Bamber achită datoriile tatălui vitreg al Violei şi îi lasă acesteia conacul de la Pinewood, problemele femeii par să se fi sfârşit. La ţară, unde nimeni nu o cunoaşte pe Lilian Talbot, Viola începe o nouă viaţă, iar banii obţinuţi de pe proprietate o ajută să îşi întreţină familia din Londra.
„Fereşte-te de un străin înalt, brunet şi chipeş! Te poate distruge.”
Totul e bine până într-o zi, când un necunoscut cuceritor soseşte în sat, iar Viola este atât de vrăjită încât îi permite chiar să o sărute, convinsă fiind că nu-l va mai revedea. Ziua următoare însă, îl aduce pe străin la conacul Pinewood , iar Viola află consternată că acesta este lordul Ferdinand Dudley care tocmai câştigase la cărţi proprietatea ei. Lucrurile par simple pentru lordul Ferdinand: Viola trebuie să plece pentru că el este noul proprietar. Ceea ce el nu se aşteaptă este să întâlnească o femeie irezistibilă care consideră că proprietatea este a ei de drept şi care va lupta prin orice mijloace să îşi păstreze locuinţa. – „ Cu inima grea, îşi dădu seama că avea de înfruntat un adeversar puternic. Ei bine, vor vedea cine va câştiga până la urmă.”
Jocul de-a şoarecele şi pisica, farsele necontenite ale Violei, ciocnirea inevitabilă a două caractere puternice, orgoliile nemăsurate, provocările şi atracţia magnetică dintre cei doi fac acest roman să fie un adevărat deliciu imposibil de respins. – „Poate că atunci când va ieşi de la Boars Head va fi atât de beat încât va pleca direct spre Londra şi va uita de Pinewood. Poate că va cădea de pe cal şi-şi va frânge gâtul.”
„La dracu! gândi Ferdinand.Ce naiba îl apucase? Venise acolo cu gândul să fie cât mai ferm, să scape de femeie şi sfârşise sărutând-o şi şoptindu-i ceva atât de jenant, încât nu mai dorea să-şi amintească ce spusese.”
Se ştie că graniţa dintre iubire şi ură este una foarte fragilă şi niciodată stabilă. Cei doi protagonişti nici nu îşi dau seama când s-au îndrăgostit sau când au încetat să se mai lupte. – „Nu se aşteptase să se îndrăgostească. Nu-şi dorise niciodată aşa ceva. Însă ce glumă a destinului să se îndrăgostească de o fostă curtezană.”
Tachinările lor au reprezentat adevărate surse de amuzament, iar răsturnările de situaţie din final au fost pe placul meu deoarece m-au ţinut ancorată în poveste.
Cum va reacţiona lordul Dudley atunci când va afla că inocenta Viola este celebra curtezană Lilian Talbot? Cine este adevăratul proprietar al domeniului Pinewood? Cum va reuşi Viola să scape de şantajistul care i-a ruinat viaţa? Toate acestea le veţi afla în finalul surprinzător al unui roman care nu vă va dezamăgi şi care va oferi drept bonus, o fiolă de optimism.
Mary Balogh m-a delectat de-a lungul timpului cu bestseller-uri şi nici acest roman nu este mai prejos fiind numărul 1 în topul New York Times . „Nu sunt amanta nimănui” este o carte plină de pasiune, romantism şi senzualitate destinată să captiveze cititorii şi pe care o recomand în acest sezon al culorilor calde şi al iubirii romantice.

CITATE:

„Cât de diferite puteau fi două zile. Cât timp durase, visul de ieri fusese plăcut – mai mult decât plăcut.”
„Nu sunt metresa nimănui. Îmi aparţin doar mie însămi.”
„O sărută doar câteva clipe, apoi îşi trase capul şi privi în ochii ei(…). Nu era doar o femeie frumuşică cu care se pomenise singur în imprejurări provocatoare.”
„Ieri ea fusese Viola Thornhill, încântătoare, inocentă, curată. Astăzi era Lilian Talbot, frumoasă, experimentată şi înşelătoare până în adâncul inimii ei de piatră.”
„-Lord Ferdinand, înainte de a pleca, spuse ea încet, cu o voce din nou ispititoare, vă veţi bucura însă de o noapte atât de plină de astfel de plăceri încât vă veţi petrece restul vieţii tânjind după mai mult.”