Un strop de magie, necunoscut învăluit în ceaţă, creaturi desprinse din coşmaruri, supranatural, elemente fantastice care transformă lectura într-una adictivă. Literatura fantasy câştigă tot mai mult teren pe piaţa de carte, fiind „devorată” de un public larg de diferite vârste. Observăm că volumele fantastice sunt preferate atât de copii, cât şi de tineri, adulţi şi chiar vârstnici care profită de ocazia unei evadări în lumi unde totul devine posibil. Fie că vorbim despre fantezie istorică, mitologică, gaslamp, urban, dark sau romance, imaginaţia joacă rolul cel mai important, iar misterul şi suspansul ţin cititorul ancorat în poveste. În România, romanul fantasy a început să fie tot mai mult valorificat în ultima vreme, autorii încercând să ofere publicului volume captivante făcând apel la supranatural, credinţe vechi şi mituri, elemente de steampunk, clockpunk sau dieselpunk, date istorice ş.a.m.d. Nu este omisă nici tema iubirii, iar veşnica bătălie dintre bine şi rău este interpretată şi expusă în funcţie de creativitatea şi talentul fiecărui autor în parte. Putem spune că intrigile complexe şi multiplele sub-genuri ale ficţiunii fantastice au câte ceva de oferit pentru toate gusturile cititorilor, iar acest gen literar a devenit în ultimul timp un adevărat trend în literatură. Şi, pentru că ne place să fim în tendinţe, chiar şi atunci când vine vorba de lectură, recomandarea noastră pentru fantasy este romanul „Anotimpul pumnalelor” al lui Şerban Andrei Mazilu.
Pe autor îl cunoaştem de mai demult, prin intermediul seriei „The Angellove Society” – serie redactată în limba engleză şi publicată în SUA – un alt fantasy veritabil ce merită trecut pe lista de recomandări de carte dacă citiţi in english. În România, Andrei ne fascinează însă cu un dark fantasy în care inserează atât elemente de clockpunk cât şi romance, introducându-ne într-un univers distopic populat cu creaturi fantastice, maşinării ultra-avansate pentru perioada de timp descrisă, personaje complexe creionate detaliat şi o acţiune care te ţine în priză până la final. Bineînţeles că nu lipseşte lupta între tabere, numai că aici nu putem vorbi despre bine şi rău ci despre un rău imens şi despre un rău mai mic. Niciun personaj nu poate purta titulatura de pozitiv pentru că fiecare are demoni proprii pe care nu îi poate stăpâni. Suntem aşadar de partea celor care încearcă să împiedice distrugerea totală şi instalarea unui haos ireparabil. Vorbim aici despre Aendo Assermore, personajul principal al cărţii, care posedă într-adevăr trăsături eroice printre care un curaj nebun, dar este mai degrabă eroul întunecat marcat la rândul lui de rău, defecte, moarte. De partea cealaltă, o întâlnim pe Madeline Mequette, o blondă irezistibilă cu porniri criminale, inteligenţă ascuţită şi obiective personale ce ameninţă întreg Arhipeleagul Voss. Peste toţi şi toate se aude vocea lui Thanos – un zeu al morţii atipic, atins pare-se de un gram de nebunie care generează imprevizibilitate şi un pericol ce pândeşte după fiecare colţ.
În „Anotimpul pumnalelor” autorul jonglează cu personajele şi întâmplările într-un mod care polarizează atenţia cititorului fâcându-l să se desprindă de cotidian. Nu spun acum că Arhipeleagul Voss este universul ideal pentru o evadare, dar cu siguranţă lectura cărţii reuşeşte să anuleze planul real. Volumul urmat de o continuare la cererea fanilor, a devenit foarte rapid unul dintre cele mai populare romane fantasy româneşti şi lecturând cartea, pot afirma că iubitorii genului o vor adora pentru că este altfel decât ceea ce s-a publicat până acum. Citeam recent despre conţinut original, unicitate, creativitate şi pot spune că „Anotimpul pumnalelor” nu seamănă cu altceva, nu urmăreşte vreun tipar anume, vreun clişeu. De aceea, pentru a recomanda un fantasy contemporan românesc, aleg cu încredere cartea lui Andrei Mazilu, care poate fi citită şi ca stand-alone dar cu siguranţă, după lecturare, veţi dori şi „Jocul necromanţilor” la fel de incitant şi plin de aventuri.
Cărți nemuritoare 